Tranchilizantele
Clasificarea tranchilizantelor după durata acţiunii (T0,5)
1) scurtă durată - T0,5 –
3-10 ore
- oxazepam
- tofizopam
- triazolam
- clotiazepam
2) durată medie T0,5 – 10-40 ore
- alprazolam
- bromazepam
- lorazepam
3) durată lungă T0,5 – 30-90 ore
- diazepam
- medazepam
- clordiazepoxid
- clobazam
-
clorazepat.
I. Mecanismul de acţiune
al benzodiazepinelor
1)
facilitează transmisia
sinaptică GABA-ergică la nivelul scoarţei cerebrale, hipocampului,
hipotalamusului, substanţei nigra, scoarţei cerebeloas şi măduvei spinării.
Inhibiţia GABA-ergică este potenţată, cu micşorarea consecutivă a frecvenţei de
descărcare a neuronilor postsinaptici corespunzători.
2)
Acţiunea se exercită asupra
receptorilor benzodiazepinici, cuplaţi cu receptorii membranari de tip GABAA,
având drept urmare creşterea frecvenţei deschiderii canalelor pentru clor (care
reprezintă porţiunea efectoare a receptorilor) şi hiperpolarizare.
Benzodiazepinele se fixează pe un sediu de legare specific, localizat pe
suprafaţa subunităţilor a ale
glicoproteinei receptoare, spre deosebire de GABA, care se fixează pe un sediu
de legare localizat pe suprafaţa subunităţilor b. Benzodiazepinele se comportă agonist faţă de aceste sedii. Sunt şi
substanţe, ca flumazenilul, cu proprietăţi antagoniste, utilizate în combaterea
deprimării centrale, produsă de dozele mari de benzodiazepine (tranchilizante).
De asemenea au fost descrise substanţe care se comportă ca agonişti inverşi,
având efecte anxiogene. Este probabil că tuturor acestor tipuri de
benzodiazepine ele corespund ligande endogene (ceea ce, în parte, a şi fost
dovedit).
Spectrul de acţiune
1)
Efectul anxiolitic
(tranchilizant) se manifestă prin:
-
micşorarea labilităţii
emoţionale;
-
înlăturarea spasmei, fricii,
tensiunii psihice, dereglărilor vegetative şi endocrine;
-
atenuarea asteniei,
insomniilor, palpitaţiilor, tulburărilor funcţionale.
E necesar de remarcat că situaţiile în care se află se apreciază mai
liniştit, păstrându-se atârnarea critică faţă de acţiunile sale.
2)
Efectul psihosedativ constă
în micşorarea nivelului general de reacţie la excitanţii exogeni a
emotivităţii. La benzodiazepinele tranchilizante, de regulă aceasta se
manifestă la folosirea dozelor mai mari sau îndelungată, iar la cele hipnotice,
fiind evident chiar şi la dozele mici.
3)
Efectul activator se
manifestă la administrarea dozelor mici prin:
-
creşte iniţiativa,
contactilitatea, mai ferm se iau hotârâri, apare tendenţa de lider (însă spre
deoasebire de alcool se păstrează atitudinea critică faţă de acţiunile sale)
4)
Efectul hipnotic (vezi
hipnoticele)
5)
Efectul anticonvulsivant
(vezi anticonvulsivantele simptomatice)
6)
Efectul miorelaxant (vezi
miorelaxantele centrale)
7)
Efectul anestezic general.
Indicaţiile
benzodiazepinelor
1)
tratamentul insomniilor;
2)
pentru combaterea pavorului nocturn
şi a somnabulismului;
3)
efectul tranchilizant este
util în:
a)
afecţiuni neuropsihice
însoţite de anxietate;
b)
afecţiuni medicale cu o
componenţă psihosomatică sau psihovegetativă importantă – cardiopatia
ischemică, boala ulceroasă, colopatii, astm bronşic, sindrom premenstrual etc.
4)
prin efect tranchilizant şi
sedativ pregătirea preanestezică şi preoperatorie, precum şi pentru îngrijirea
postoperatorie;
5)
la alcoolici în combaterea
unor manifestări psihotoxice acute – delirium tremens, stări confuzionale şi onirice,
sindromul de abstinenţă al alcoolicilor
poate fi atenuat;
6)
stări convulsive – tetanos,
eclampsie, convulsii la alcoolici etc;
7)
unele forme de epilepsie;
8)
inducerea, menţinerea sau
completarea anesteziei generale;
9)
stări de neuroză la
frecventarea instituţiilor medicale, îndeosebi la copii;
10)
pregătirea pacienţilor, mai
frecvent a copiilor, către diferite manipulaţii curative şi diagnostice;
11)
enureza nocturnă;
12)
tratamentul eczemei,
neurodermitelor.
Contraindicaţiile şi
precauţiile utilizării benzodiazepinelor
1)
miastenia gravă;
2)
la şoferi, dispeceri, la cei
ce mânuiesc maşini de precizie sau periculoase din punct de vedere a
securităţii;
3)
la bătrâni sunt preferinţe
doze mici;
4)
la cei cu insuficienţă
hepatică şi respiratorie severă (ventilaţia alveolară poate diminua periculos)
gravă;
5)
la persoanele cu stare de
dependenţă medicamentoasă în antecedente;
6)
evitarea asocierii cu
băuturile alcoolice şi alte deprimante ale SNC;
7)
I trimestru al gravidităţii;
8)
doze mari înaintea-naşterii
(deprimare respiratorie);
9)
în timpul lactaţiei.
Reacţiile adverse ale benzodiazepinelor
1)
sedare, ce poate însoţi
efectul anxiolitic sau hipnotic, care se manifestă prin încetinire
psihomotorie, întârzierea reflexelor, apatie, somnolenţă;
2)
depresie;
3)
amnezie anterogradă ce
determină dificultate în procesul de învăţare şi memorizare;
4)
diminuarea performanţelor
psihomotorii, mai ales la preparatele cu durată mare de acţiune şi / sau la
asocierea cu băuturile alcoolice;
5)
slăbiciune, ataxie, cefalee,
vertij, dereglări de vedere;
6)
greaţă, vomă, discomfort în
epigastriu, modificări ale gustului, diaree, creşterea apetitului şi a masei
corporale;
7)
diminuarea libido-ului şi
dereglări menstruale;
8)
toleranţă;
9)
fenomen rebound şi
postacţiune.
10) dependenţă
medicamentoasă.
11)
efecte parodoxale – anxietate, iritabilitate, agitaţie
motorie, stări confuzionale, convulsii (mai frecvente la bătrâni).
Farmacocinetica benzodiazepinelor
Absorbţia benzodiazepinelor din intestin este în
general bună, dar viteza de absorbţie poate varia de la o substanţă la alta.
Mai rapid se absorb diazepamul, medazepamul, triazolamul cu o concentraţie maximă peste 1-2 ore, pe
când clor diazepoxidul, prazepamul se absorb lent, atingând nivele maxime abea peste 4 ore, celelalte benzodiazepine, ocupă o
poziţie intermediară. După administrarea rectală, îndeosebi sub formă de
soluţie, majoritatea benzodiazepinelor se absorb rapid. La injectarea
intramusculară absorbţia este lentă şi inegală ce nu are prioritate faţă de cea
orală.
Distribuţia se face larg în
toate ţesuturile şi lichidele
organismului datorită volumului mare de distribuţie egal cu 1-3 l/kg.
Benzodiazepinele se cuplează majoritatea important cu proteinele plasmatice (85-99%). Preparatele
difuzează bine în creier, trec prin placentă
şi epiteliul glandei mamare. Este important procesul de redistribuire de
la creier la alte ţesuturi. Acesta este dependent de gradul lipofilităţii
substanţei, în mod direct proporţional, mai ales în cazul tratamentului de
scurtă durată. Redistribuirea este mai puţin semnificativă în cazul tratamentului îndelungat, când are loc o saturaţie a ţesuturilor, iar durata
efectului fiind dependentă de procesul
de epurare.
Metabolismul este extensiv în
ficat. Benzodiazepinele, de regulă, se supun oxidării microzomiale
(N-dezalchilării şi hidroxilării alifatice) şi glucuronoconjungării.
Majoritatea din ele trec succesiv ambele
etape cu formarea în cadrul primei a
unui şir de metaboliţi activi cu o perioadă de înjumătăţire mai mare ca preparatul
iniţial. De exemplu, medazepamul se transformă în diazepam, nordazepam şi
oxazepam, iar diazepamul în nordazepam şi oxazepam. O parte
neconsiderabilă din preparate ca
oxazeam, temazepam, lorazepam se supun direct glucuronoconjugării. Oxidarea
microzomială este diminuată la bătrâni, nou-născuţii prematuri, în maladiile hepatice grave cu
creşterea riscului de acumulare toxică. Glucuronoconjugarea nu este influenţată
de vârstă şi bolile hepatice. Benzodiazepinele sunt inductoare slabe ale
enzimelor microzomiale hepatice, interesând mai frecvent metabolizarea proprie
şi mai puţin a altor preparate.
Eliminarea
se face preponderent pe cale renală sub formă de metaboliţi. Un şir de
benzodiazepine (diazepamul etc) se elimină prin bilă cu reabsorbţia ulterioară
şi participarea la ciclul entero-hepatic ce determină un al doilea pic al
concentraţiei serice (la 6-10 ore). Perioada de înjmătăţire variază după
substanţe şi poate constitui de la 3 până la peste 90 ore.
Tranchilizantele minore
Proroxanul inhibă încadrarea în stres a nucleelor hipotalamusului şi
centrilor simpatici, preîntâmpină hiperactivarea neuronilor corticali,
micşorează eliberarea hormonilor hipofizari şi corticosuprarenali.
La baza efectului antistres stă
acţiunea alfa-adrenobloantă moderată. Preparatul are un efect sedativ, hipnotic
şi miorelaxant limitat şi nu modifică esenţial capacitatea de muncă.
Reduce spaima, frica, excitaţia
psiho-emotivă, ce duce la
apariţia iniţiativei. Praroxanul normalizează procesul de adormire şi somnul în
insomnia, apărută pe fondalul emoţiilor. Este efectiv în crizele hipertensive.
Fenibutul, agonist GABA, deci interacţionează cu receptorii GABA şi
provoacă efectelor inhibitoare, caracteristice acestui mediator. Preparatul
micşorează spaima, frica, încordarea, normalizează somnul.
Efectul psihosedativ este redus faţă de benzodiazepine, dar totuşi nu e
de dorit de indicat în ambulator. Micşorează stările spastice ale musculaturii
striate după ischemii şi traume cerebrale. Preparatul se utilizează în neuroze,
stări intermediare precum şi în pediatrie.
Spre deosebire de GABA bine penetrează prin bariera hematoencefalică.
Piracetamul, ameliorează trofica SNC datorită
activăii proceselor energetice şi plastice. Preparatul activează sistemul
antistres fiziologic, ce compensează şi reduce tulburările emotive, vegetative
şi endocrine ca răspuns la acţiunea factorilor psiho-emotivi.
De rând cu aceasta creşte suportarea unor
eforturi psiho-emoţionale şi mintale, preîntâmpină dereglările neurotice în
situaţiile de conflict.
Efectul tipic constă în eficacitatea în aşa minutul „stres de examen” şi
se poate manifesta după o singură primire, dar mai evident peste 7 zile.
Propranololul, remediu ce bine penetrează bariera hematoencefalică şi
blochează beta-receptorii SNC
(hipotalamus, sistemul limbic, centrul vasomotor), preîntâmpinând mobilizarea
şi încadrarea sistemului cardiovascular în reacţiile de stres. Acţiunea
beta-adrenolitică periferică deasemenea completează efectul antistres.
Preparatul manifestă acţiune selectivă (faţă de neuroleptice şi tranchilizante)
în stările de panică, agresivitate patologică, ce des se asociază cu neuroze,
depresii şi alte maladii.
Interacţiunile
tranchilizantelor
Tranchilizantele se pot asocia cu
alte remedii psihotrope, cu potenţarea efectelor lor, chiar până la inhibiţia
centrilor vitali (respirator etc.).
I.
Tranchilizantele manifestă antagonism cu:
1)
alfa-beta, alfa şi
beta-adrenomimeticele;
2)
psihostimulatoarele SNC;
3)
parasimpatomimeticele;
4)
hormonii
corticosuprarenalelor;
5)
antagoniştii aldosteronului,
anticoagulantele indirecte, diureticele;
6)
IMAO, stimulantele bulbae şi
medulare.
II.
Tranchilizantele potenţiază efectele:
1)
deprimantelor SNC
(neurolepticelor, sedativelor, alcoolului, antihistaminicelor, hipnoticelor,
analgezicelor, anestezicelor generale);
2)
antihipertensivelor;
3)
antidepresivelor (îndeosebi
cu efect sedativ);
4)
antiparkinsonienelor;
5)
simpatoliticelor;
6)
miorelaxantelor periferice;
7)
ganglioplegicelor;
8)
M-colinoblocantelor.
III.
Pot micşora efectele tranchilizantelor benzodiazepinice:
1)
Memilxantinele;
2)
Rifampicina;
3)
glucagonul şi alte preparate
hiperglicemice.
IV.
Pot majora efectele tranchilizantelor:
1)
Heparina;
2)
b-adrenoblocantele;
3)
anticoncepţionale orale;
4)
izoniazida;
5)
valproaţii;
6)
cimetidina şi omeprozolul.
Interacţiunile tranchilizantelor
Tranchilizantele
se pot asocia cu alte remedii psihotrope, cu potenţarea efectelor lor, chiar până la inhibiţia centrelor vitale (respirator
etc).
I.
Tranchilizantele manifestă
antagonism cu:
1)
alfa-beta,
alfa- şi beta-adrenomimeticele;
2)
psihostimulatoarele;
3)
parasimpatomimeticele;
4)
hormonii
cardicosuprarenalelor;
5)
antagoniştii
aldosteronului, anticoagulantele indirecte, diureticele;
6)
IMAO,
stimulantele bulbare şi medulare.
II.
Tranchilizantele potenţează efectele.
1)
deprimantelor SNC
(neurolepticelor, sedativelor, alcoolului, antihistaminicelor, hipnoticelor,
analgezicelor, anestezicelor generale);
2)
antihipertensivelor;
3)
antidepresivelor;
4)
antiparkinsonienelor;
5)
simpatoliticelor;
6)
miorelaxantelor
periferice,
7)
ganglioplegicelor;
8)
M-colinoblocantelor.
III. Pot micşora efectelor
benzodiazepinice:
1)
memilxantinele;
2)
rifampicina;
3)
glucomul
şi alte preparate hiperglicemice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu