PREPARATE UTILIZATE IN UROLITIZA
PREPARATE
UTILIZATE IN UROLITIZA – preintimpina formarea si
conduc la fragmentarea calculilor renali
A. Preparatele ce
modifica PH-ul urinei
1. Preparatele ce contribuie la acidificarea urinei
Amoniu clorid (clorura de amoniu)
2. Preparatele ce contribuie la alcalinizarea urinei.
Blemaren, magurlit, solimoc, sopluran, hidrocarbonat de Na.
B. Preparate
spasmolitice musculotrope
Papaverina, drotaverina, aminofilina, bendazol
C. Preparatele vegetale
Avisan, ciston, cistenal, fitolizină, olimetină, pinabină
Preparatele ce contribuie la acidificarea urinei
Amoniu
clorid (clorura de amoniu)
Mecanismul
de acţiune – după absorbţie în ficat are loc metabolizarea
cu formarea, eliberarea de ioni
de Cl (HCl) care acţionează prin acidificare.
Efectele –
acidificarea sângelui; acidificarea urinei; diuretic slab;
-
accentuarea efectului
antimicrobian a unor chimioterapice; expectorant.
Indicaţiile
- alcaloza
sistemică; -
alcaloză hipocloremică;
-
intoxicaţii cu medicamente organice bazice; -
bronşite, pneumonii
-
utilizarea cu unele chimioterapice; - edeme cardiace (rar).
Contraindicaţiile
- insuficienţa renală;
- insuficienţa hepatică;
- ulcer gastric
şi duodenal
Reacţiile
adverse - acţiune iritantă cu greaţă, vomă;
- creşterea
nivelului ureei;
- acidoză necompensată;
- diminuarea
efectului diuretic
Preparatele ce contribuie la alcalinizarea urinei.
Blemaren,
magurlit, solimoc, sopluran, hidrocarbonat de natriu.
Componenţii de bază: ionii de hidrocarbonat, citrat de Na, K,Mg,
acid citric, piridoxină etc.
Mecanismul
de acţiune -
1) prin ionii hidrocarbonat şi citrat
produce o creştere a pH-ului urinei (spre 6-7) cu alcalinizarea ei ce
contribuie la solubilizarea uraţilor;
2) prin ionii de Mg şi piridoxină se inhibă formarea şi creşte solubilizarea
calculilor ce conţin oxala de calciu sau acid uric şi oxalat de calciu.
Indicaţiile
–
-
dizolvarea şi preîntâpinarea
formării uraţilor şi oxalaţilor la pacienţii cu un pH acid al urinei
-
alcalinizarea urinei în calculi
citinici;
-
alcalinizarea urinei la
pacienţii trataţi cu citostatice sau preparate ce provoacă hiperuricemie;
-
tratamentul porfiriei tardive.
Contraindicaţiile
şi precauţiile-
-
insuficienţa renală acută sau cronică;
- alcaloza metabolică;
-
insuficienţa
cardiovasculară; -infecţii urinare cronice;
-
hipertensiune arterială
severă; - pH-ul urinei peste
7,0;
-
dieta asalină strictă.
Reacţiile
adverse: - formarea fosfaţilor
- alcaloză
metabolică;
- suprasolicitarea cu
Na (HTA, IC)
- dereglări
dispeptice.
REMEDIILE
ANTIGUTOASE
sunt remedii ce inhibă formarea acidului uric sau
creşte eliminarea lui.
A. Remediile utilizate în criza gutoasă: modifică
specific condiţiile metabolice la nivelul ţesutului inflamat acut prin
aglomerarea cristalelor de uraţi şi împiedică inflamaţia locală.
Specifice: colchicina;
Nespecifice:
• Antiinflamatoarele nesteroidiene
1. indometacină
2. fenilbutazonă
3. ibuprofen
4. diclofenac
• Glucocorticoizii
1. hidrocortizon
2. prednisolonul
B. Remediile utilizate în profilaxia gutei:
I. Uricoinhibitorii (uricostatice) = inhibă formarea formarea
metabolică
• alopurinol
II. Uricozuricele = cresc eliminarea renală a uraţilor din organism
• probenicid
• sulfinpirazonă
• benzbromaronă
• Etebenicid
III. Uricolitice
Uratoxidaza
ALOPURINOL
medicament
hipouricemiant, care micsoreaza sinteza acidului uric in
ficat,
rinichi si mucoasa intestinala.
Mecanismul de actiune:
inhiba xantinoxidaza, enzima care permite
transformarea bazelor purinice (substante azotate) si,
mai cu
seama, conversia hipoxantinei in xantina apoi in acid
uric.
Indicatii: tratamentul de fond al gutei
si al hiperuricemiei asimptomatice
Contraindicatii: Insuficienta renala,
graviditate.
Reactii adverse: Greturi, diaree,
eruptii, febra, litiaza renala
Interactiuni: Incompatibilitate cu
preparatele de Fe; intensifica actiunea toxica a 6-mercaptopurinei.
Doze: Per os, dupa mancare, doza
nictemerala de la 0,1 g/24 ore pana la
g/24 ore (in 2-3 prize) 2-4 saptamini.
Manual: pagina 540-543
Preparatele
utilizate in dereglarile echilibrului hidroelectrolitic. pag. 434 –442, Manualul “Farmacologie”
A. Soluţiile utilizate în stări de deshidratare
•1. Soluţii saline
•a) izotone: sol.
salină izotonă, sol. Riger, Ringer Lok, acesol, rehidron, sol.
polielectrolitice
•b) hipotone: sol. perfuzabile (0,45%), clorură de
sodiu cu glucoză
•c) hipertone: clorură de sodiu 5%, 10%, 20%
•2. Soluţii nesaline
•sol. glucoză 5%, 10%, 20% sau 40%
B. Substituenţii polimeri de plasmă
1. Utilizaţi în lupta cu şocul
Dextranii –
dextran 40 (reopoliglucină)
dextran 70
(poliglucină)
polimeri
polipeptidic – gelatinol, reogluman,
albumina umană
2.
Utilizaţi în intoxicaţii sistemice – hemodez
3. Utilizaţi
în intoxicaţii digestive - enterodez
C.
Preparatele utilizate in dereglarile hidroelectrolitice
•1. Utilizate pentru corecţia
hipocaliemiei
•Săruri de K: clorura de potasiu, acetat
de potasiu, lactat de potasiu
•Preparate combinate: asparcam,
panangină
•Diuretice: spironolactonă, triamteren
•2. Utilizate pentru corecţia
hipocalciemiei
clorura de
calciu, gluconat de calciu, paratiroidină, ergocalciferol
3. Utilizate pentru corecţia hipomagneziemiei
Sulfat de magneziu, clorură de magneziu, oxid de
magneziu
•Medicaţia acidifiantă
•clorura de amoniu
•acid clorhidric
•acetazolamidă
•Medicaţia alcalinizantă
•sol. bicarbonat de sodiu
•acesol, disol, trisol
•trometamol
Comentarii
Trimiteți un comentariu