PREPARATE HIPERTENSIVE

     Efectul hipertensiv mai pronuntat il poseda metil-, etil- si izopropiltiouroniul. Butiltioizouroniul are o actiune variabila asupra presiunii arteriale. Dupa capacitatea de a sensibiliza vasele la actiunea presoare a adrenalinei preparatele se situau in ordinea urmatoare: etilizotiouroniu>izopropilizotiouroniu>butilizotiouroniu>metilizotiouroniu. Etironul, la fel ca si metironul, mai potenta si actiunea vasopresoane a neosinefrinei (mezatonului) si mai putin pronuntat – a efedrinei. Rezultate asemanatoare le-a primit B.I.Parii (1972) in experientele cu pisici uretanizate. Insa la utilizarea mezatonului si efedrinei nu s-a observat potentarea actiunii vasopresoare a acestor preparate de catre etiron. Fastier si Smirk (1943, 1947) au stabilit, ca sub actiunea etironului se ingustau vasele perfuzante a membrelor inferioare la sobolani, preparatul potentand in plus si actiunea adrenaliei asupra lor. In experientele pe vasele urechii izolate a iepurelui s-a observat deasemenea actiunea vasoconstrictoare a preparatului (Muhin E.A., 1967). La infuzii repetate cu etiron cu dilutia 1×10^-5 efectul vasoconstrictor al preparatului nu se diminua, dar din contra, se accentua. Astfel, in experientele cu perfuzia vaselor urechii izolate la iepure fenomenul de tahifilaxie nu s-a observat.

     Efectul hipertensiv al etironului era prezent si in experientele cu cainii fara narcoza la administrarea intravenoasa, subcutanata si perorala. Cum s-a mentionat deja, preparatul provoca vasocontrictia in urechea izolata a iepurelui, ceea ce demonstreaza mecanissmul sau periferic de actiune. Aceasta ipoteza se adevereste si in experintele cu pisicile spinale, la care dupa injectarea etironului se observa cresterea stabila a tensiunii arteriale. La injectiile repetate a preparatului in conditiile date se observau fenomene de tahifilaxie.

     Cu scopul analize detaliate a mecanismului efectului vasoconstrictor al etironului, si pentru studiul eficacitatii preparatului in hipertensiunile acute, care apar la folosirea diferitor substante medicamentoase, au fost efectuate experiente, in care in calitate de analizator s-au utilizat substante vasodilatatoare, care actioneaza asupra diferitor verigi a arcului reflex a aparatului nervos, ce regleaza nivelul tensiunii arteriale (Muhin E.A., Racinschi F.Iu., 1962; Muhin E.A. si colab., 1978). In aceste experiente s-a demonstrat ca etironul restabileste tensiunea arteriala in hipotensiuni, cauzate de catre substante vasoconstrictoare cu diferite mecanisme de actiune. Se utilizau preparate cu actiune periferica, cu efect spasmolitic (papaverina, nitrit de sodiu); a-adrenoblocante (simpatolitina, benzolina, piridoxifena si aminazina); stimulatoarele colinoreceptorilor (acetilcolina); ganglioblocante (hexoniu, pentamina). Dintre substantele care scad tensiunea arteriala pe contul actiunii lor centrale s-au utilizat tiopentalul de sodiu si hexenalul. Date analogice cu utilizarea etironului pe fonul aminazinei si levomepromazinei (ultima, dupa cum se stie, la fel ca si aminazina, blocheaza a-adrenoreceptorii) au fost obtinute de catre M.F.Baculea (1970), iar pe fonul hexoniului si pentaminei – de catre V.I.Ghicavai (1971).

     Etironul avea efect hipertensiv nu numai in cazul hipotensiunilor medicamentoase, dar si la scaderile tensiunii arteriale in cazul hemoragiilor acute (Muhin E.A., Racinschi F.Iu., 1962).

     Dupa cum se cunoaste, actiunea unor vasopresori este legata de eliberarea catecolaminelor din terminatiunile nervoase. Conform datelor lui Fastier si Grimmett (1961), diferente intre efectele hipertensive ale metironului la sobolani, lecuite si nelecuite cu rezerpina nu s-au observat. Date analogice despre etiron au fost obtinute si de catre B.I.Parii (1973) in experientele cu pisicile rezerpinizate. La utilizarea preparatului tonusul membranei nictitante nu se schimba (fig.9). Cum si era de asteptat, in conditii identice a experientei adrenalina provoca o crestere mai esentiala a tensiunii arteriale si o contractie mai pronuntata a membranei nictitante. Efectele respective a efedrinei scadeau brusc.

     Toate cele mentionate vorbesc despre faptul ca mecanismul efectului hipertensiv a metironului si etironului nu e legat de influenta lor asupra structurilor adrenergice (Muhin E.A. si colab., 1979).

     Conform datelor lui A.A.Spasov (1977), cresterea tonusului peretelui vascular sub influenta etironului este conditionat de cresterea permiabilitatii membranelor celulare pentru ionii de calciu. Preparatul modifica neinsemnat metabolismul glucidic in vase si creste activitatea ATP-azica a aortei.

     Dupa cum a fost mentionat, modificarile tensiunii arteriale sunt reflectarile ale variatiilor rezistentei vasculare periferice sumare si minut-volumului circulant. In legatura cu aceasta extrem de importante sunt datele despre influenta etironului asupra acetor parametri si deasemenea asupra altor parametri hemodinamici.

      V.I.Ghicavai (1972) efectua studii pe pisici sub narcoza cu uretan. Autorul a aratat ca dupa introducerea intravenoasa a etironului in doza de 5 mg/kg in acelasi timp cu hipertensiunea arteriala, deja dupa 2 minute se observa cresterea productivitatii cardiace si a rezistentei vasculare periferice (fig.12). Dupa parerea mai multor cercetatori (Ghedevanisvili I.D., Beghiasvili T.V., 1961; Parin V.V., Meerson F.Z., 1965; Folkov, 1966), rezistenta vasculara periferica reflecta modificarile tonusului vaselor portiunii terminale a arborelui arterial – vaselor rezistive. Sub influenta etironului tonusul sumar al vaselor de rezistenta crestea. Acest fenomen poate fi lamurit prin actiunea miotropa a preparatului, fapt despre care s-a mentionat anterior in experientele pe vasele organelor izolate, pe animale spinale si alte obiecte. Insa dupa 15 minute valoarea rezistentei vasculare periferice practic revenea la cea initiala. Se pare ca in restabilirea valorii rezistentei vasculare periferica un anumit rol il poate juca activarea anastomozelor arteriovenoase, ceea ce se adevereste prin scaderea timpului mediu de circulatie a sangelui dupa 15 minute.

     Despre influenta etironului asupra tonusului vascular ne vorbeste deasemenea cresterea volumului sangelui circulant, care se observa deja dupa 2 minute dupa introducerea preparatului si se pastra ulterior (vezi fig.12). Cresterea volumului sangelui circulant poate fi legata de scaderea numarului capilarelor functional active de actiunea miotropa a etironului asupra vaselor recipiente (Ovseanikov V.Gh., 1977), mai ales ca in ultimii ani s-a aratat existenta unei reglari diferite a vaselor rezistive si recipiente (Tkacenko B.I., 1970, 1979).

     Dupa 2 minute de la introducerea etironului minut-volumul era marit cu 22%, iar dupa 15 minute el continua sa se mareasca (tab.10). Cresterea minut-volumului se asocia cu cresterea volumului sistolic al inimii (fig.13). Ceea din urma poate fi legat de bradicardie si de cresterea timpului diastolic de umplere a cordului. Deoarece aceasta crestere a volumului sistolic se observa dupa 15 minute de la introducerea etironului, atunci cand pulsul revenea la valorile initiale, ea trebuie mai mult sa fie legata de cresterea reintoarcerii venoase. Despre asta ne vorbeste deasemenea hipervolemia pronuntata si pastrarea vitezei mari a circulatiei in portiunea venoasa a patului vascular.

     Astfel, pe baza experientelor, efectuate de catre V.I.Ghicavai (1972), se poate de concluzionat, ca cresterea de lunga durata a tensiunii arteriale, care se observa dupa introducerea intravenoasa a etironului, depinde cat de marirea productivitatii cordului, atat si de cresterea rezistentei vasculare periferice. Posibil ca productivitatea cordului are o insemnatate mai mare decat rezistenta vasculara, cel putin in etapele tardive ale actiunii etironului. In exerientele cu soarecii preparatul poseda un anumit efect antiaritmic si potenta esential efectul antiaritmic al novocainamidei (Muhin E.A. si colab., 1978).

Tabelul 10. Modificarile indicilor hemodinamici principali la pisici dupa introducerea intravenoasa a etironului in doza de 5mg/kg (n=9).

Indicii	Datele initiale	Perioada dupa introducerea etironului
		minuta a 2-a	P	minuta a 15-a	P
Tensiunea arteriala, mm/Hg	118±7.1	171±4.77	<0.001	161±6.49	<0.001
Pulsul in 1 min	183±6.18	169±3.02	<0.01	182±5.02	>0.5
Volumul sangelui circulant, ml/kg de masa	47±3.8	61±2.55	<0.001	62±3.75	<0.01
Minut-volumul, ml/kg in 1 min	138±7.87	168±6.07	<0.01	187±8.52	<0.001
Indicele cardiac, l/m2 a suprafetii corpului	1.64±0.11	1.98±0.075	<0.01	2.22±0.1	<0.001
	2.5±0.19	3.2±0.11	<0.001	3.4±0.20	<0.01
Viteza liniara a circulatiei pe segmentul ventricolul drept – artera femurala, s	6.9±0.85	5.4±0.35	<0.01	5.4±0.39	<0.01
Rezistenta vasculara periferica, dyn×s×cm-5/kg	69×103±4.71×103	82×103±1.61×103	<0.001	71×103±2.81×103	>0.5
Numarul de pasaje complete a sangelui timp de 1 minuta	3.0±0.21	2.8±0.16	>0.2	3.2±0.31	>0.5
Timpul unei circulatii complete a sangelui, min	0.34±0.025	0.37±0.024	>0.2	0.33±0.031	>0.5
Lucrul ventriculului stang, g/cm	402±45.1	759±46.4	<0.001	747±65.1	<0.001

    

     Asupra atriului izolat al pisicii ce se contracta spontan etironul (4×10^-5 g/ml) avea un efect inotrop pozitiv si cronotrop pozitiv (Kovaliov Gh.V., Spasov A.A., 1977). Rezerpinizarea preventiva a animalelor si adaugarea in solutia Lock a inderalului (6×10^-6 g/ml) scadeau efectele cardiotrope ale etironului asupra atriului izolat, care, dupa parerea autorilor, sunt legate de activarea b-adrenoreceptorilor miocardului de catre catecolamine, ce se secreta din tesutul miocardului sub influenta etironului.

     Intr-o serie de lucrari a fost studiata influenta preparatului asupra hemodinamicii sistemice sub actiunea unor factori extremali. Influenta favorabila a etironului asupra hemodinamicii in cazul socului traumatic a fost aratata de catre I.V.Butorina (1963). Ea a stabilit, ca introducerea intravenoasa a preparatului in stadiile precoce de dezvoltare a socului erau urmate de cresterea presiunii arteriale cu stabilizarea ei ulterioara, de cresterea neinsemnata a presiunii venoase si cresterea pronuntata a volumului sangelui circulant. Ca rezultat al acestei actiuni a etironului era cresterea duratei de viata si a rezistentei animalelor de laborator.

     In experientele pe pisici pe modelul socului traumatic dupa Cannon se studia influenta etironului asupra principalilor indici a circulatiei (Ersova I.N., Zavetnaia G.L., 1973; Ersova I.N., 1975). Experientele au aratat, ca introducerea intravenoasa a etironului in doza de 5 mg/kg la pisici in faza torpida a socului traumatic duce la cresterea tensiunii arteriale si a rezistentei vasculare periferice (tab.11).

Tabelul 11. Modificarea parametrilor principali ale hemodinamicii sistemice in faza torpida a socului traumatic experimental (dupa Ersova I.N., 1975).

Parametrul	Datele initiale	Faza torpida
		Pana la introducerea etironului	P	Dupa introducerea etironului	P
Tensiunea arteriala, mm/Hg	160±11.8	67±6.5	<0.01	83±12.5	<0.05
Minut-volumul, ml/kg in 1 min	128±26.5	66±11.6	<0.01	61±13.7	>0.05
??? a inimii, ml	2.4±0.30	13±0.20	<0.01	0.9±0.17	>0.05
Pulsul in 1 min	196±4.5	110±23.2	<0.01	183±10.0	>0.05
Tensiunea venoasa centrala, mm/col. de apa	20±10.9	13±3.1	>0.05	19±5.0	>0.05
Rezitenta periferica sumara a vaselor, dyn×s×cm-5/kg	127±18.6	93±11.0	<0.05	126±17.2	<0.05
Lucrul ventricolului stang, g/cm	505±104.2	129±15.1	>0.01	223±110.8	>0.05

Minut-volumul, ??? si lucrul ventriculului stang s-au schimbat neuniform. Efectul hipertensiv al etironului era stabil si se mentinea in mediu 40 minute. Aceste date au permis de a concluziona, ca in cazul socului sensibilitatea vaselor fata de etiron se pastreaza, iar efectul hipertensiv se datoreste in special cresterii rezistentei vaselor periferice rezistive. In experientele pe caini ale lui V.Gh.Ovseanikov (1977, 1978) au fost obtinute rezultate pozitive in tratarea socului anafilactic cu etiron si complexul etiron+polidez. In acest caz crestea tensiunea arteriala, care se mentinea stabil pe contul cresterii unor parametri hemodinamici (minut-volumului, rezitentei vasculare periferice, ???, lucrului ventricolului stang) si a normalizarii microcirculatiei. Complexul etiron+polidez s-a dovedit a fi cel mai eficient. Datele obtinute i-au permis autorului sa recomande etironul si complexul sau cu polidezul pentru tratarea socului anafilactic.

     Conform conceptilor contemporane, modificarea parametrilor principali ai circulatiei sistemice depind mult de starea functionala a vaselor terminale. Studiul influentei etironului asupra microcirculatiei in experientele pe sobolani a stabilit, ca aplicarea preparatului cu titrul de 1:5000 pe suprafata mezoapedicelui nu provoca schimbari esentiale ale circulatiei in vasele terminale. Circulatia ramanea laminara, rapida si uniforma. Diametrul microvaselor mezoapendicelui dupa aplicarea etironului practic nu se schimba.

     Situatie similara se observa si la aplicarea etironului, avand titrul de 1:5000, pe suprafata pia mater cerebrale. Diametrul vaselor terminale ale pia mater cerebrale (ale arteriolelor si venulelor de calibru mic) nu se modifica. Circulatia in vasele piale avea caracter laminar si rapid. Aplicarea repetata a aceleiasi solutii nu era insotita de schimbari esentiale ale microcirculatiei in vasele mezoapendicelui si a pia mater cerebrale.

     Conform datelor lui S.A.Selezniov si O.P.Hrabrova (1973), aplicarea etironului cu titrul de 1:1000 pe mezoapendicele sobolanului provoca micsorarea lumenului sumar ale anastomozelor arterio-venoase si a arteriolelor in mediu cu 22-24%. In aceeasi directie era indreptat si efectul noradrenalinei, insa efectul sau era mai pronuntat, lumenul anastomozelor modificandu-se in mediu cu 43%, iar lumenul sumar al arteriolelor – cu 34%. Toate acestea isi gaseau reflectarea si in diversele modificari ale coeficientului de activitate a anastomozelor arterio-venoase.