NOOTROPELE

	Notropele Preparate din diverse grupe ca structură, mecanism şi loc de acţiune, care exercită o influenţă pozitivă asupra metabolismului neuronal, activează procesele integrale în creier ce ţin de memorie şi instruire, cresc rezistenţa SNC la acţiunea factorilor nefavorabili de diferită geneză

 

  

  

 

 

Nootropele

I.              Mecanismul  de acţiune.

1)    intensifică procesele energetice şi plasmatice în creier prin;

a)        stimularea utilizării glucozei;

b)        creşterea sintezei de ATP, ARN, proteine fosfolipide;

c)        intensificarea proceselor respiratorii în mitocondrii;

2)    Influenţa pozitivă  asupra membranelor celulare şi nucleare, aparatului lizozomal, mitocondrilor, ribozomilor;

3)    Creşterea tonusului şi activităţii funcţionale a structurilor şi centrilor nervoşi (scoarţei, sistemului limbic, trunchiului);

4)    Blocarea acţiunii componentelor proagregante ale trombocitelor;

5)    Vasodilataţie cerebrală.

II.           Efectele.

I. Acţionează şi restabileşte funcţiile asociative şi integrative  superioare, manifestate prin:

-  concentrarea atenţiei;

-  ameliorarea procesului de învăţare şi memorizare

- micşorarea numărului de greşeli şi timpului la rezolvarea problemelor

- accelerarea şi facilitarea transferului informaţiei în memoria de lungă durată.

II. Majorarea tonusului şi activităţii funcţionale:

-       restabilirea interesului faţă de mediul ambiant, optimismului, încrederii în sine;

-       majorarea tonusului general la bătrâni, la bolnavii cu neuroze şi la persoanele cu supraoboseală, dezadaptare;

III. Creşterea rezistenţei SNC şi organismului la diferite agresiuni (hipoxie, hiper-sau hipotermie etc).

IV. Accelerarea proceselor reabilitării funcţionale şi reparative după traume, neuroinfecţii, intoxicaţii, ischemii cerebrale.

V. Acţiune antistres şi profilaxia dereglărilor posibile

VI. Ameliorarea circulaţiei cerebrale

VII. Efect antiagregant.

 

III. Indicaţiile nootropelor

1.         Diferite stări ale insuficienţei cerebrovasculare cronice de origine organică şi funcţională.

2.         Encefalopatii şi stări cerebroastenice de diferită geneză (traumatică, vasculară, toxică etc).

3.         În gediatrie în tratamentul deficitului de memorie şi atenţie, comportament,  perioada de reabilitare.

4.         În pediatrie-tulburări de comportament şi adaptare la mediu; retenţia dezvoltării psihomotorii; tratamentul maladiilor nerurologice şi psihice; afecţiunilor creierului la nou-născuţi după traume, hipoxie; enureză nocturnă.

5.         Tulburări cauzate de alcoolism.

6.         Migrenă, cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigementului, sindromului radicular dureros.

7.             În unele stări acute: dereglări tranzistorii a circulaţiei cerebrale, ictus ischemic, traume, meningite.

8.             Coma traumatică şi toxică, delirium tremens

9.             În scop profilactic în stările de strres.

IV. Contraindicaţiile şi precauţiilepentru utilizare

1.             Graviditate, lactaţie

2.             Sensibilitate la preparat

3.             Afecţiuni renale şi/sau hepatice grave

4.             Dereglări ale hemopoezei

5.             Maladii sistemice ale ţesutului conjunctiv

6.             Miastenie gravă

7.             Dermatoze severe

8.             Psihoze endogene cu  nelinişte şi agitaţii.

 V. Reacţii adverse ale nootropelor

1.             Nervozitate, excitaţie, iritabilitate, nelinişte.

2.             Tulburări de sonm (insomniii sau somnolenţă).

3.             Tremor.

4.             Dereglări gastrointestinale (greaţă, vomă, constipaţie sau diaree) şi ficatului (majorarea tranzistorie a transaminazelor).

5.             Reacţii alergice cutanate şi pe mucoase.

6.             Dereglări ale hemopoezei (leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie).

 

VI. Farmacocinetica nootropelor

1.         Se absorb rapid şi bine din tubul digestiv.

2.         Biodisponibilitatea înaltă  (peste 70-90%)

3.         Penetrează bine bariera hematoencefalică (cu excepţia acidului gama-aminobutric)

4.         Afinitate mare faţă de creier (substanţa cenuşie)

5.         Puţin sau practic nu se cuplează cu proteinele.

6.         Concentraţia maximă la o oră aproximativ.

7.         Piracetamul nu se metabolizează şi circa 90% se elimină neschimbat prin urină. Piritinolul, acidul gama-aminobutric se metabolizează intens cu formarea de  metaboliţi activi, sau ce se includ în procesele metabolice.

8.         T_0,5 este mai mare în creier decât în sânge.

FARMACOCINETICA NOOTROPELOR

Piracetamul	Piritinolul	Acidul gama-aminobutiric	Acidul nicotinoil-gama-aminobutric
-       absorbţie rapidă indiferent de modul de administrare; -       concnetraţia maximă în ser peste o oră; -       practic nu se cuplează cu proteinele; -       se distribuie uniform în organism cu conncetraţii mai  mari în creier, miocard, ficat, rinichi, plămâni; -       un tropism specific faţă de creier (îndeosebi scoarţă, hipocam, nucleul caudat, cerebel) cu o concentraţie  maximă peste 2-3 ore; -       practic nu se metabolizează; -       90% se elimină sub formă neschimbată prin urină şi doar 1-2% se determină în scaun; -       T0,5 în ser – 4,5 ore, în creier 7,5 ore, eliminare deplină în 30 ore; -       V2-0,641 l/kg; -       Cl renal- 86 ml/min.	-       se absoarbe rapid din tubul digestiv cu o biodisponibili-tate de 76-93%; -       concentraţia maximă în ser peste 30-60 min; -       se cuplează 20-40% cu proteinele plasmatice, -       penetrează bariera hematoencefalică, placenta, iar în lapte se determină în cantităţi neînsemnate; -       se metabolizează rapid cu formarea de metaboliţi activi care se acumulează prepondenrent în substanţa cenuşie; -       se elimină prepondenrent prin urină sub formă de metaboliţi şi 5% prin scaun; -       T0,5-2,5 ore, cu o eliminare timp de 24 ore circa a 74% din doză.	-       se absoarbe din tubul digestiv; -        concnetraţia maximă în plasmă; -       prin bariera hematoencefalică penetrează doar 2% din doză; -        se cuplează selectiv în sectoarele afectate de procesul patologic; -       se supune metabolizării cu formarea de acid succinic, care  este utilizat în ciclul Krebs cu eliminarea unei cantităţi considerabile de energie.	-       se absoarbe din tubul digestiv indiferent de administrarea hranei, -       la injectarea subcutană peste 30 min se dipistează în creier; -       penetrează bariera hematoencefalică cu o corelaţie directă dintre concentraţia  în ser şi creier; -       nu se dipistează metabolizarea vădită în acizii gama-aminobutric inclusiv şi în SNC; -       se elimină sub formă neschimbată prin urină.

INDICAŢIILE ŞI POSOLOGIA NOOTROPELOR

Preparatul	Indicaţiile	Regimul de dozare
Piracetamul	-       diferite stări ale insuficienţei cerebrale organice şi funcţionale, îndeosebi de origine hipoxică: -       encefalopatii şi stări cerebroastenice de diferită geneză (traumatică, ischemică,  vasculară, toxică, etc), -       tulburări cauzate de alcoolism (sindromul de obstinenţă, psihoze, delir, dereglări intelectuale); -       în geriatrie în tratamentul deficitului de memorie şi  atenţie, diverse variante ale demenţiei senile,  dereglări de compartiment în boala Alteimer); -        în pediatrie – tulburări de compartiment şi adaptare la  mediul familial, şi şcolar; în sechelele psihoafective ale encefalopatiilor; în stările de întârziere a dezvoltării psihomoztorii, tratamentul maladiilor neurologice (meningoencefalite, encefalomielite, traume cerebrale, dindrom hidroencefalic) şi psihice (oligofrenie etc); tratamentul afecţiunilor creierului la nou născut, provocate de traume, hipoxie; enureza nocturnă; -       migrenă, cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigemenului, sindromul radicular dureros; -        în unele sătri acute: dereglări tranzistorii ale circulaţiei cerebrale, ictusul ischemic, traume, meningite, coma traumatică şi toxică, delirium tremens etc; -       ca adjuvant în tratamentul anemiilor drepanocitare (cu hematii falciforme); -       cu scop profilactic în situaţiile de stres.	Se poate administra intern, intramuscular şi intravenos. Dacă situaţia permite este preferabilă ingerarea orală. La injectarea i/v (prin bolus sau perfuzie)se recurge în stările clinice grave şi / sau starea pacientului gravă. Dozele nictemerale variază de la 30 la 60 mg/kg subdivizate în 2 sau chiar 3-4 prize. În situaţiile acute grave i/v lent sau perfuzie câte 3 g/zi, iar la necesitate până la 12 g/zi. Dozele de întreţinere 2,4 g. Durata curei nu mai puţin de 3 săptămâni în stările comatoase, traume cerebrale etc. I/m se administrează câte 1 g de 3 ori/zi. Tratamentul cronic poate fi început cu doze medii de 1,2-2,4 g/zi, iar în primele zile chiar 4,8 g/24 ore, continuând cu doze de  0,8 g de 3 ori/zi cel puţin 4-6 săptămâni  deoarece efectul evoluează lent. La copii oral câte 50 mg/kg/zi fără a depăşi 400 mg de 3 ori/zi. În cazul corecţiei învăţăturii se indică câte 3,3 g/zi (8ml sol.20% sau 5 ml sol 3,3% de 2 ori/zi înainte de dejun şi cină) în timpul anului şcolar. În situaţiile acute (edem cerebral, meningoencefalite etc) perfuzie i/v a câte 5-10 ml sol.20% în 100-150 ml glucoză 5% timp de 10 zile. În cazul tratamentului de plan i/m câte 3-4 ml sol.20% 10-20 injecţii. Durata curelor de la 3-4săptămâni la 2-6 luni. Se pot efectua în cazul tratamentului de durată câte 10 injecţii a 5 ml sol.20% peste o zi, apoi intern câte 0,4 de 2-3 ori/zi încă 1-2 luni. La pacienţii cu insuficienţă renală dozele se micşorează cu ½ dacă clearance-ul creatinei constituie 60-40 ml/min, şi cu 34 dacă aceasta constituie 40-20 ml/min.
Piritinolul	-       tratamentul dimineţei de origine organică (degenerativă, vasculară sau mixtă) la prezenţa a aşa  simptome ca dereglări de memorie, gândire, concentrare a  atenţiei, surmenaj; -       encefalopatia postraumatică, -       stări după accidente vasculare, encefalite, intoxicaţii; -       în caz de instabilitate psihică şi psihomotorie,  tulburări de compartament, întârziere psihomotorie la copii; -       uneori în poliartrită reumatoidă (însă efectul este lent şi se manifestă prin întârzierea evoluţiei bolii); -       insuficienţa cerebrovasculară cronică.	Se dozează individual în dependenţă de gravitatea maladiei şi reacţia pacientului la tratament. Doza medie pentru adulţi 200 mg 3 ori / zi (2 dragee sau 10 ml sirop 2 linguri) 3 ori/zi) şi 50-200 mg/zi la copii (după vârsta) cel puţin timp de 6-7 săptămâni (efectul evoluează lent după circa 2-4) sau chiar 12 săptămâni. În tratamentul complex al ictusului se indică câte 200 mg 2 ori/zi sau 100 mg 3 ori/zi. În dereglările intermitente se indică după 1-2 zile, iar în ictusul ischemic după 7-10 zile. În insuficienţa cerebrovasculară cronică se indică câte 100 mg 3 ori/zi timp de 1-2 luni. În poliartrita rematoidă oral câte 600 mg/zi timp îndelungat. În unele situaţii se poate injectata prin perfuzie intravenoasă 200-400 mg (uneori până la 1 g). În caz de tulburări de scaun sau excitaţie la copii nu se recomandă administrarea pe seară. Se ingerează piritinolul în timpul sau după masă cu lichid.
Acidul gama-aminobutric	-       maladii vasuclare ale creierului (ateroscleroza, afecţiuni vasculare în hipertensiunea arterială); -       encefalopatie discirculatorie cu afectarea memoriei, atenţiei, vorbirii, cefalee, ameţeli; -       stări după ictus, insuficienţă cerebrovasculară cronică şi traume cerebrale, -       encefalopatie  alcoolică, demenţie, -       profilaxia şi tratamentul cinetozelor, -       la copii cu întârzierea dezvoltării şi paralizie cerebrală, fenomene reziduale ale traumei cerebrale şi după naştere.	Pentru adulţi dozele recomandate sunt de 0,5-1,25 g 3 ori/zi (1,5-3,75 g/24 ore). În citetoze cu scop curativ se indică câte 0,5 g 3 ori/zi, iar pentru profilaxie câte 500 mg 3 ori/zi 3 zile până la călătorie şi în aceleaşi doze nemijlocit înainte. În stările grave preparatul se întroduce prin perfuzie i/v câte 20 ml soluţie 5% în 500 ml se fiziologic a câte 25-35 picături pe minut. Intravenos în jet se poate administra de 2 ori/zi în decurs de 3-4 zile. Dozele pentru copii depind de vârstă 1-3 ani – 1-2 g/zi; 4-6 ani 2-3 g/zi; peste 7 ani 3 g/zi repartizate în 3 prize. Durata curei de la 2-3 săptămâni la 6 luni. În cinetoză la copii se indică cu scop curativ 250 mg 3ori/zi timp de 3-4 zile. Preparatul se injectează după mesei.
Acidul nicotinoil-gama-aminobutric	-       perioada acută şi de reabilitare după ictus; -       encefalopatie discirculatorie -       traume cerebrale, neuroinfecţii -       migrenă (profilaxia şi cuplarea accesului) -       stări astmice cauzate de maladiile neuro-psihice sau de suprasolicitare intelectuală şi fizică; -       stări depresive la bătrâni, psihoze senile; -       sindromul de abstinenţă la alcoolici; -       glaucom primar cu unghi deschis pentru ameliorarea văzului după micşorarea presiunii intraoculare.	-
Calciul homopantotenat	-       stări astemice endogene sau organice; -       dereglări neurotice; -       hiperchineziile la administrarea îndelungată a neurolepticelor; -       la copii: cu defecte şi retenţie în dezvoltarea vorbirii; -       olingofrenie, epilepsie (polimorfe, crize minore şi jacksoniene); -       consecinţele  neuroinfecţiilor şi traumelor cerebrale.	-       La adulţi sunt recomandate doze de 4-6 g/zi. La copii cu 15-30 min înainte de masă câte 250-500 mg 4-6 ori pe zi timp de 3 luni- curele se pot repeta după 3-6 luni. În cazul epilepsiei în aceleaşi doze 3-4 ori/zi timp mai îndelungat.
Meclofenoxatul	-       - accidente cerebrovasculare şi consecinţele lor; -       insuficienţă cerebrală cu diverse manifestări, -       traume cerebrale, -       stări de confuz la alcoolici; -       în anesteziologie pentru înlăturarea deprimării respiraţiei, accelerarea trezirii şi diminuarea tremorului după neuroleptanalgezie şi contracturile produse de ketamină.	-       La adulţi oral câte 0,5 g dimineaţa şi la prânz pe o durată de 4-8 săptămâni. În situaţiile acute în anesteziologie i/v şlent câte 1-3 g/zi.

ANALEPTICELE 1. STIMULANTE MEDULARE –               strictină nitrat                                                  securinină nitrat 2. STIMULANTE BULBARE

BEMEGRID                 NIKETAMIDĂ                          PENTETRAZOL CAMFOR                     SULFOCAMFOCAINĂ            ETIMIZOL cafeină

3. STIMULANTE GENERALE a) plante tonizante schizandra             pantocrina streculia                 rantarina leuzea                    echinopanax b) plante adaptogene panax (ginseng)     bioginseng aralia                     rodiola eleuterococcus

I. Stimulantele medulare

Alcaloizii stricninei

Nitraţii de stricnină – din strychnosnux-nuca vomică

                  securenină – din securinega

                 

         posedă acţiune rapidă şi puternică, dar sunt foarte toxice.           Se folosesc rar.

Mecanismul de acţiune – preparatele sunt antogonişti al glicinei (mediator inhibitor în SNC) şi blochează receptorii ei, ceea ce duce la diminuarea controlului inhibitor la nivelul măduvei şi creierului şi declanşarea reacţiilor motorii reflexe cu majorarea fluxului de impulsuri pe căile aferente şi activarea răspunsurilor reflectorii.

         În doze toxice provoacă convulsii tonico-clonice.

Spectrul de acţiune şi indicaţiile (tratamentul de cură cu doze mici)

1.    Activarea funcţiilor segmentare reflectorii ce duce la majorarea tonusului muscular şi acţiunilor trofice a sistemului nervos.

2.    Amplificarea şi intensificarea reacţiilor motorii.

3.    Îmbunătăţirea funcţiilor organelor bazinului mic.

    Aceste efecte se folosesc în caz de paralizii şi pareze după traume, ischemii, poliomielită.

4.    Ameliorează acuitatea văzului, auzului şi altor analizatori datorită sporirii sensibilităţii lor faţă de impulsurile subpragele. Cu acest scop se folosesc în terapia complexă a dereglărilor acestor analizatori în urma intoxicaţiilor, proceselor sclerotice.

5.    creşte tonusul general şi activitatea organismului datorită activării metabolismului, funcţiilor glandelor endocrine, inervaţiei vegetative.

Se administrează i/m într-un regim individual în condiţii spitaliceşti.

STIMULANTELE BULBARE

Preparatele se caracterizează prin:

     -    acţiune neselectivă;

-       cresc nivelul transmisiei în sinapse cu diferiţi mediatori;

-       diminuă perioada latentă a reflexelor;

-       cresc labilitatea funcţională şi frecvenţa descărcărilor;

-       preponderent excită centrul decât menţin funcţia lui;

-       efectul se manifestă numai în cazul diminuării tonusului centrului până la un nivel critic;

-       acţiune instabilă, de scurtă durată (minute, zeci de minute);

-       la administrarea repetată poate duce la epuizarea centrului, efect paradoxal şi convulsii;

-       cresc intensitatea proceselor metabolice în creier, utilizarea O₂ şi energiei;

-       diapazon terapeutic mic.

          Influenţa asupra centrului respirator: se manifestă prin creşterea amplitudei şi frecvenţei respiraţiei şi a sensibilităţii la stimulatorii fiziologici (CO₂, H⁺ etc.).

          Din partea sistemului cardiovascular se constată majorarea rezistenţei periferice şi presiunii arteriale (prin efect central), bradicardie de origine centală, vasodilaţie periferică.

Indicaţiile pentru utilizarea sunt:

-       asfixia nou-născuţilor;

-       stimularea respiraţiei după înec;

-       în formele uşoare de supradozare a anestezicelor generale, hipnoticelor, alcoolului etilic;

-       hipoventilaţie la bolnavii gravi;

-       în suficienţă cardiovasculară (hipotensiune arterială etc.)

Stimulantele  bulbare sunt contraindicate în:

-       traume cerebrale, come, hipoxie, intoxicaţii cu:

toxice convulsivante şi remedii ce excită SNC, meningite, tetanos, epilepsie în anamneză.

II. stimulante generale

A. Preparatele vegetale native cu efecte tonizante

        Tincturi şi extracte din schizandrae, leuzeac, aralia, streculia, echinopanax precum şi unele preparate ca saparel, rantarină, pantocrină (coarnele neosificate ale moralilor).

Substanţele cu astfel de acţiune au fost discoperite la unele vietăţi ale mărilor şi oceanelor, apelor terminale.                                                                                      

         ele exercită:

1). acţiune stimulatoare moderată manifestă prin creşterea performanţei de muncă, înlăturarea slăbiciunii fără euforie după una sau mai multe administrări;

2). efect tonizant general de tipul stricninei însă se dezvoltă mai lent. În legătură cu toxicitatea mică se folosesc în pediatrie şi gheriatrie;

3). o poziţie intermediară între această grupă şi adaptogene ocupă Aralia. La folosirea ei îndelungată se observă:

a)    creşterea marcată a performanţei fizice şi activităţii operatorii;

b)    restabilirea forţelor după un efort enorm.

c)    folosirea raţională a rezervelor funcţionale şi energetice;

d)    îmbunătăţirea funcţiei analizatorilor văzului şi auzului;

    Sunt indicate în stări astemice, sechelele traumelor cerebrale.

          B. preparatele native cu efecte adaptogere

Radix Ginseng – tinctură, pulbere, comprimate;

Biodinseng – tinctura;

Eleuterococcus – extract fluid;

Rodiola rosea – tinctură, extract fluid, preparat neogalenic – rodozina.

      Conţin glicozide (panaxozide etc) care, posibil, şi determină majoritatea efectelor sunt bine cunoscute în medicina populară:

Mecanismul de acţiune:

              1). Activează sinteza ARN şi proteinelor prin aparatul genetic al celulelor cu activitatea enzimelor metabolismului energetic şi amplifică procesele de reabilitare. Se ameliorează adaptarea la agenţii exogeni nefavorabili.

Spectrul de acţiune:

1). Măresc treptat şi moderat performanţa psihică şi fizică, în deosebi la asocierea cu antrenamentul (la utilizarea timp de 4-6 săptămâni), însă cedează psihostimulantelor şi tonizantelor generale.

2). Majorează moderat suportarea factorilor exogeni nefavorabili: (hipo- şi hipertermie, traume, intoxicaţii, ionizaţia ultravioletă, radiaţiei etc) şi adaptarea la condiţiile mediului;

3). Reduc modificările nefavorabile ale metabolismului în reacţiile de stres, preîntâmpină epuizarea sistemului hipofiză – medulosprarenale;

4) Amplifică şi intensifică imunitatea nespecifică cu mărirea rezistenţei organismului la infecţii.

          sunt preparate utilizate cu scop  profilactic ce trebuie folosite timp îndelungat, în regim strict (1-3 luni).

          Se suportă bine, pot fi uneori constatate dereglări ale somnului, sângerări, hipoglicemii.

          E dorit de obţinut în: hipertensiune arterială, insomnie, iritabilitate, febră, hemoragii.