ANTIDEPRESIVE

ANTIDEPRESIVELE

preparate din diverse grupe farmacologice cu influenţă preponderentă asupra dispoziţiei patologic diminuată sau afectul depresiv.

          Sunt propuse mai multe criterii de clasificare a antidepresivelor, dar care deseori includ mai multe principii. Ne vom opri mai jos la unele din ele:

I.              După structura chimică:

A.   Hetetociclice

1)    Tetraciclice

-       maprotilină

-       pirilindol

-       amoxapină

-       tetrindol

-       metralindol

2)    Triciclice

-       amitriptilină

-       desipramină

-       imipramină

-       nortriptilină

-       trimipramină

-       clomipramină

-       doxepină

-       dosalepină

-       pipofezină

-       tianeptină

-       opipramol

3)    Diciclice

-       nomifenzină

-       ritanserină

-       paroxetină

-       sertralină

-       trazodonă

-       timostenil

-       metilbriptamină

B.   Monociclice

-       moclobemidă

-       cefedrină

-       fluoxetină

-       fluvoxamină

-       befol

-       viloxazină

-       bupropion

C.   De diverse structuri

-       nialamidă

-       fenelzină

-       tranilcipromină

II.     După mecanismul de acţiune.

A.   Inhibitorii recaptării neuronale a monoaminelor.

1.    cu acţiune neselectivă;

- amitriptilină, imipramină, clomipramină, doxepină;

2.    cu acţiune selectivă;

a)    recaptarea noradrenalinei;

- desipramină, nortriptilină, amoxapină, maprotilină, dosulepină;

b)    recaptarea serotoninei;

- paroxetină, fluoxetină, fluvoxamină, trazodonă, sertralină.

c)    recaptarea dopaminei

- nomifenzină, amineptină

B.   inhibitorii MAO

1)    cu acţiune ireversibilă şi neselectivă

- nialamidă, fenelzină, tranilcipromină;

2)    cu acţiune reversibilă;

a)    neselectivă

- metralindol, timostenil, metiltriptamină

b)    selectivă (MAO-A)

-       moclabenidă, tetrindol, pirlindol befol.

C.   Cu mecanism nedefinitivat.

-       viloxazină, mianserină, ritanserină, pipramol, buspiron, pipofezină.

III.   După predominarea efectelor

1)    antidepresive cu efect sedativ.

- amitriptilină, trimipramină, trazodonă, mianserină, pipofezină, amoxapină, pirlindol, doxepină, fluvoxamină, opipramol.

2)    antidepresive cu efect activator.

- imipramină, nortriptilină, tranilcipromină, fenelzină, desipramină, moclobemidă, fluoxetină, nialamidă, viloxazină, cefedrină.

3)    Antidepresive  cu efect echilibrant

- clomipramină, maprotilină, dosulepină, sertrolină, paroxetină, pirlindol.

4)    Antidepresive cu efect anxiolitic

- alprazolam, fluvoxamină, amitriptilină, mianserină, opipranol, sertralină.

IV.         După generaţii.

I.              Generaţie

1)    IMAO – nialomidă, fenelzină, tranilcipromină;

2)    Triciclice – amitriptilină, clomipramină, desipromină, nortriptilină, trimipramină, doxepină, dosulepină, opipramol, pipofezină.

II.     Generaţie

1)    IMAO:

a)  selective – moclobemidă, tetrindol, pirlindol, befol;

b)  neselective – metralindol, timostenil, metiltriptamină.

2)    Tetraciclice  dicilice, monoadice -  trazodonă, mianserină, maprotilină, amoxapină, viloxazină.

III.  Generaţie

-       fluoxetină, fluvoxamină, sertralină, paroxetină, nomifenzină, amineptină, bupropion, citalopram.

IV.  Generaţie (de perspectivă)

- insapiron, clovoxamină, setoperon, tandospiron, mirtazopină, alprazolam, S-adenozilmetionin.

EFECTELE ANTIDEPRESIVELOR

1.    Timoleptic (antidepresiv) – capacitatea de a ridica, restabili dispoziţia. Treptat dispar simptomele caracteristice – tristeţea, pesimismul, durerea morală, senzaţiile de prisos, de autoacuzare, disperare, inhibiţia psihomotorie, tulburările de somn (îndeosebi trezirea precoce), ideile suicidale, diminuarea apetitului.

2.    Timeretic (activator, stimulant) – ameliorarea dispoziţiei se asociază cu activare psihomotorie, restabilirea motivaţiei, iniţiativei, înlăturarea aboselei psihice şi fizice. Uneori poate fi cauza de agitaţie, insomnie.

3.    Sedativ şi anxiolitic (adjuvant) – capacitatea de a înlătura emoţiile negative, spaima, neliniştea (lipseşte acest efect la IMAO), gradul de reacţie la stimului exogeni,

4.    Analgezic propriu şi de potenţare a preparatelor analgezice – după potenţă nu cedează neurolepticelor.

5.    Anticolinegic – uneori destul de semnificativ, îndeosebi din partea sistemului cardiovascular, manifestat prin tahicardie, hipotensiune, uscăciune în gură etc.

6.    Vasodilatator – cauzate preponderent prin blocada a-adrenoreceptorilor şi manifestate prin hipotensiune arterială, tahicardie.

7.    Membranostabilizator – de tip chinidinic cu deprimarea miocardului.

8.    Anorexigen – efect adjuvant rezultat posibil, din efectul timeoretic.

9.    Antihistaminic.

10. Serotoninolitic.

11. Simpatomimetic – efecte cardiovasculare caracteristice pentru IMAO.

ANTIDEPRESIVELE

Indicaţiile

1.    depresii de diferită geneză (endogene, reactive, climacterice etc.) 2.    depresii la bolnavi cu maladii somatice 3.    stări asteno-depresive 4.    enureza nocturnă funcţională 5.    tratamentul diferitor dereglări fizice şi psihice (claustrofobia, parkinsonism,      anorexie şi bulemie, somnambulism etc.) 6.    dureri cronice rebele cu elemente de depresie şi/sau potenţarea analgezicelor

Contraindicaţiile şi precauţiile antidepresivelor

•        glaucom •        retenţie urinară •        adenom de prostată •        boli cardiace organice •        la bătrîni •        instabilitatea presiunii arteriale •        hipotensiune arterială •        dereglări de conductibilitate •        insuficienţă hepatică •        insuficienţă renală •        epilepsie •        I trimestru al gravidităţii

Reacţiile adverse

1.    colinolitice (uscăciune în gură, constipaţie, hipomotilitate intestinală, retenţie      urinară etc). 2.    cardio-vasculare (tahicardie, palpitaţii, aritmii, hipotensiune arterială,      hipertensiune arterială) 3.    digestive (greaţă, vomă, icter, hepatită, diaree, colici etc) 4.    hematologice (leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie) 5.    neurologice (sedaţie, somnolenţă, slăbiciune, oboseală, ataxie, tremor, excitaţie, iritabilitate, insomnie etc) 6.    alergice (urticarie, dermatovasculită etc) 7.    diverse (fenomenul rebound, creşterea masei corporale, dereglări endocrine şi a funcţiilor sexuale etc).

FARMACOCINETICA ANTIDEPRESIVELOR heteroCICLICE

Parametrul	Particularităţile farmacocinetice
Absorbţia	Antidepresivele ciclice, ca substanţe lipofile, de regulă, se absorb bine din tubul digestiv, îndeosebi intestinul subţire. Însă acest proces poate fi lent şi incomplet la preparatele cu efect anticolinergic prin reducerea peristaltismului. Concentraţia maximă se atinge peste 2-8 ore, dar poate fi şi chiar peste 12 ore, dar care nu corelează cu efectul clinic. Efectul sedativ, de exemplu, se manifestă peste câteva ore – peste cîteva zile, iar cel antidepresiv – câteva săptămîni (7- 28 zile). Aprecierea efectului antidepresiv se efectuiază nu mai devreme de 4-6 săptămâni.
Distribuţia	Antidepresivele heterociclice se cuplează intens cu proteinele plasmatice (85-90%) şi ţisulare. Preparatele pot concura cu alte remedii pentru proteinele plasmatice. Vd este de 10-50l/kg ce ne explică aflarea preponderentă în ţesuturi. Nivelul concentraţiei plasmatice este comparativ important pentru apariţia efectelor adverse. Cele terapeutice ascilează între 50-300ng/ml, iar cele toxice peste 1mg/ml iar uneoride 2 ori mai mică. Însă instabilitatea parametrilor farmacocinetici, cauzate de particularităţile genetice individuale, nu permit stabilirea unei corelaţii strânse între nivelul plasmatic şi efectul antidepresiv. Aceasta este adecvată doar pentru efectul anticolinergic. Deci şi determinarea nivelului plasmatic nu este atât de preţios în vederea tratamentului şi controlului după supradozare.
Metabolismul	Antidepresivele ciclice se supun unui intens efect de metabolizare presistemică în ficat, prin ce se explică nivelul scăzut la biodisponibilităţii. Biotransformarea are loc în câteva etape: 1.    mai întâi are loc demetilarea lanţului lateral cu formarea de metaboliţi monometilaţi activi (imipramină®dezipramină; amitriptilină®nortriptilină; doxepină®nordoxepină); 2.    apoi are loc hidroxilarea inelului cu pierderea într-o anumită măsură a activităţii farmacologice. Acest proces este reglat de activitatea enzimelor hepatice, precum şi de factorii genetici; 3.    conjugarea metaboliţilor intermediari cu acidul glucuronic şi excreţia lor; Metaboliţii activi pot avea proprietăţi farmacocinetice diferite faţă de predicesorii săi. Metabolismul antidepresivelor triciclice este mai intens la copii şi mai redus la pacienţii peste 60 adi (din care cauză pot fi mai manifeste efectele anticolinergice, îndeosebi constipaţii, retenţie urinară. Este destul de important influenţa remediilor ce induc enzimele hepatice. Fumatul, alcoolul şi barbituricele reduc la nivele în ser, pe când inhibitorii enzimatici (neurolepticele, anticoncepţionale orale şi alţi steroizi) cresc nivelul lor şi măresc T1/2 a antidepresivelor şi riscul reacţiilor adverse. Inactivarea şi eliminarea completă a antidepresivelor triciclice are loc timp de câteva zile. T1/2 al preparatelor iniţiale variază de la 20 la 160 ore, iar cea a metaboliţilor N-demetilaţi este de minim 2 ori mai mare. De aceea majoritatea preparatelor se inactivează şi elimină timp de o săptămînă după întreruperea administrării în afară de prepraratele de lungă durată a protriptilina şi fluoxetinei în regimul normal de dozare. Durata comparativ mare a T1/2 şi indicele terapeutic mare permit de a trece treptat de la administrarea fracţionată la o priză pe zi, deobicei seara.
Eliminarea	Antidepresivele heterociclice se excretă preponderent prin urină (70%) sub formă de produse metabolice neactive şi parţial prin bilă şi intestin (30%) Nemodificat se elimină circă 5%, ceea ce nu neceită corecţia dozelor în insuficienţa renală. Preparatele slab se dializează din cauza cuplării intense cu proteinele şi Volumul de distribuţie mare. Se pot elimina şi prin laptele matern, circa 1% din doza administrată de mamă, dar nu e clară semnificaţia clinică. În caz de ciroză hepatică se reduc clearence-ul antidepresivelor cu riscul de creştere a efectului inhibitor asupra SNC.