Anestezice generale + tabele
MEDICAMENTELE
CU INFLUENŢĂ ASUPRA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Anestezicele
generale
 |
Caracterizarea comparativă a anestezicelor generale
inhalatorii
|
Parametrii
|
Halo-tan
|
Eterul dietilic
|
Enfluran
|
Metoxifluran
|
Protoxidul de azot
|
Ciclopropan
|
|
I.
Proprietăţi fizico-chimice
1) lichid volatil
|
+
|
+
|
+
|
+
(puţin)
|
|
|
|
2) gaz
|
|
|
|
|
+
|
+
|
|
3) coeficientul de partiţie sânge/gaz
|
2,3
|
12
|
1,9
|
12
|
0,47
|
0,46
|
|
4) inflamabil
|
-
|
+
|
-
|
-
|
-
|
+
|
|
5) explozibil
|
-
|
+
|
-
|
-
|
-
(+ cu O2)
|
+
|
|
6) efect coroziv
|
+
|
-
|
-
|
-
|
-
|
-
|
|
7) alterarea cauciucului
|
+
|
-
|
+
|
+ (şi
polivinilul)
|
-
|
-
|
|
8) gust
|
dulciu
|
-
|
-
|
-
|
-
|
dulciu
|
|
9) miros
|
de fructe
|
pătrun-zător
|
-
|
-
|
-
|
dulciu
|
|
II. Efectul
anestezic
1) potenţa
|
+++
|
+
|
++
|
++++
|
+
|
+++
|
|
2) concentraţii ce produc pierderea cunoştinţei
|
2-4%
|
10-15%
|
4%
|
2-3%
|
35-80%
|
6-8%
|
|
3) concentraţii pentru menţinerea anesteziei
|
1-2%
|
3-5%
|
0,5-3%
|
0,2-0,5%
|
80%
|
20-25%
|
|
4) dezvoltarea anesteziei (inducţia-min)
|
până la 10
|
15-20
|
până la 10
|
10-30
|
2-4
|
2-3
|
|
5) succesiunea fazelor
|
rapidă
|
lentă
|
rapidă
|
lentă
|
rapidă
|
rapidă
|
|
6) fenomene de excitaţie
|
-
|
+
|
+
|
±
|
++
|
±
|
|
7) analgezia
|
slabă
|
modera-tă
|
slabă
|
bună
|
slabă
|
|
|
8) relaxarea musculară
|
incom-pletă
|
bună
|
moderată
|
bună
|
slabă
|
bună
|
|
9) deprimarea respiraţiei
|
+
|
±
|
++
|
++
|
+
|
+
|
|
10) deprimarea cordului
|
+
|
±
|
+
|
++
|
+
|
0
|
|
11) acţiunea iritantă
|
-
|
++
|
-
|
+
|
|
-
|
|
12) presiunea arterială
|
micşo-rează
|
nu modif.
sau creşte
|
micşo-rează (la doze mari)
|
micşorează
|
nu modifică
|
nu modifică
sau creşte
|
|
13) revenirea după
anestezie
|
rapidă, plăcută
|
lentă
(20 – 40min) şi neplă-cută
|
rapidă
|
lentă
|
rapidă
|
rapidă, liniştită
|
|
14) frecvenţa greţei şi vomei la trezire
|
mică
|
mare
|
mică
|
Mică
|
mare
|
mică
|
Notă: + - prezenţa efectului şi gradul de manifestare
0 – nu influenţează
-
- lipsa efectului
Caracterizarea comparativă a
anestezicelorgenerale inhalatorii
|
Parametrii
|
Caracterizarea
|
|
După activitatea anestezică (în
ordine descrescândă)
|
Metoxifluran > halotan = ciclopropan > enfluran > eter dietilic =
protoxid de azot.
|
|
După durata inducţiei
|
a) rapidă – 2-4 min –
protoxid de azot, ciclopropan;
b) moderată – până la 10
min – halotan, enfluran;
c) lentă – 10-30 min –
metoxifluran, eter dietilic.
|
După
succesiunea fazelor
|
a) rapidă – protoxid de
azot, ciclopropan, halotan
b) lentă – metoxifluran,
eter dietilic.
|
|
După prezenţa fenomenului de
excitaţie (în ordine descrescândă a frecvenţei)
|
Protoxid
de azot, eter dietilic = enfluran > metoxifluran = ciclopropan >
Halotan.
|
După
prezenţa analgeziei
|
a) bună – metoxifluran;
b) moderată – eter
dietilic;
c) slabă – halotan,
enfluran, protoxid de azot.
|
|
După gradul relaxării musculare
|
a) bună – eter dietilic,
metoxifluran, ciclopropan;
b) moderată – enfluran;
c) slabă – halotan,
protoxid de azot.
|
|
După gradul deprimării
respiraţiei
|
a) marcată – metoxifluran,
enfluran;
b) moderată – halotan,
protoxid de azot, ciclopropan;
c) slabă – eter dietilic.
|
|
După gradul deprimării funcţiei
cardiace
|
a) marcată – metoxifluran;
b) moderată – halotan,
enfluran, protoxid de azot;
c) slabă – eter
dietilic.
|
|
Revenirea din anestezie
|
a) rapidă – halotan,
enfluran, ciclopropan, protoxid de azot;
b) lentă – metoxifluran,
eter dietilic.
|
INDICAŢIILE, CONTRAINDICAŢIILE ŞI PRECAUŢIILE
ANESTEZICELOR INHALATORII
Preparatul
|
Indicaţiile
|
Contraindicaţiile şi
precauţiile
|
|
Halotan
|
- chirurgia toracală;
-
chirurgia obstetricală şi procedeele obstetricale;
- anestezia
generală la bolnavii cardiaci, la bolnavii cu astm bronşic şi bronşită
cronică abstructivă;
- neurochirurgie;
- pentru inducţie, când
intubarea este dificilă şi anestezicele i/v sunt contraindicate.
|
- la bolnavii cu
afecţiuni cardiovasculare, îndeosebi aritmii ectopice şi dereglări ale
conductibilităţii;
- în maladii hepatice;
- în timpul naşterii;
- hipertensiune intracraniană;
- febră la o anestezie anterioară.
|
|
Metoxiflu-ran
|
- chirurgia obstetricală;
- pentru anestezia naşterilor
|
- în afecţiuni hepatice şi renale.
|
|
Eter dietilic
|
-
anestezia generală la pacienţii cardiaci;
- chirurgia toracală;
- continuarea
anesteziei după inducţie cu halotan;
- pentru anestezia naşterilor;
- procedee obstetricale;
- pentru inducţie, când
intubarea este dificilă şi anestezicele i/v sunt contraindicate
|
- hipertensiune intracraniană;
- afecţiuni pulmonare;
- şoc;
- diabet zaharat;
- insuficienţă hepatică şi renală;
- hipertiroidism;
- febră la copii (convulsii).
|
|
Protoxid de azot
|
- inducţia şi
menţinerea anesteziei generale în asociere cu alte anestezice (halotan, eter
dietilic, tiopental, ketamină);
- în doze subanestezice,
ca analgezic în obstetrică, urgenţe în tratamentul plăgilor, postoperator,
fizioterapie.
|
-
traumatisme craniene cu pierderea cunoştinţei;
- preumotorax, pneumopericard;
- obstrucţie intestinală;
- bronşită
cronică obstructivă, emfizem;
- intoxicaţie acută cu alcool;
- plăgi faciale mari.
|
|
Ciclopro-pan
|
- chirurgia toracală;
- chirurgia obstetricală;
- chirurgia abdominală.
|
|
Farmacocinetica şi reacţiile
adverse ale
anestezicelor inhalotorii
|
Preparatul
|
Farmacocinetica
|
Reacţiile adverse
|
|
Halotan
Metoxifluran
Enfluran
|
- se elimină
preponderat pe cale respiratorie (80%) cu viteză variată;
- parţial (3 –12%) se
metobolizează în ficat cu formarea unor metaboliţi ce posibil, sunt
responsabili de afectarea toxică sau imună a ficatului;
- halotanul şi
enfluranul, datorită coeficientului de partiţie sânge/gaz mic, sunt mai puţin
solubili în sânge şi asigură o inducţie rapidă a anesteziei. La întreruperea
anesteziei, ei difuzează rapid din sânge în alveole cu substituirea
oxigenului şi dezvoltarea anoxiei. Din aceste considerente, timp de câteva
minute, bolnavii trebuie să primească inhalaţie cu oxigen. Metoxifluranul,
dimpotrivă este uşor solubil în sânge şi are un coeficient respectiv mare, induce anestezia mai lent din cauză
necesităţii umplerii sângelui ca rezervuar.
|
- hipotensiune
arterială (mai marcată la halotan şi mai puţin la enfluran);
- deprimarea
respiraţiei (mai marcată la enfluran, metoxifluran);
- inhibă funcţiile
miocardului (contractilitatea, conductibilitatea) cu aritmii cardiace,
creşterea sensibilităţii la catecolamine;
- necroză hepatică
(îndeosebi halotanul, metoxifluranul)
hipertermie malignă (halotanul);
-
nefrotoxicitate (metoxifluranul);
-
excitaţie motorie, chiar convulsii (enfluranul).
|
|
Eter dietilic
|
- se
elimină preponderent prin plămâni (85-90 %);
- parţial se excretă
prin piele, rinichi, lapte şi sudoraţie;
- o mică parte se metabolizează;
- la contactul cu aerul,
lumina şi vaporii de apă poate forma peroxizi şi acetaldehidă cu efecte
toxice;
- datorită coeficientului
mare de partiţie sânge/gaz, iniţial e necesar de completat rezervuarul dat
(sângele), după ce va difuză mai intens şi în creier, deci inducţia va fi
lentă.
|
- hipersalivaţie;
-
hipersecreţia glandelor bronşice;
- laringospasm;
- stop
cardiac (excitarea baroreceptorilor);
- micşorarea
motilităţii şi secreţiei glandelor tubului digestiv;
-
convulsii (mai frecvente la copii);
- toleranţă la alcoolici.
|
|
Ciclopropan
|
- se
elimină practic totalmente prin plămâni;
- circa
0,5% se poate metaboliza până la apă şi bioxid de carbon;
- datorită
unui coeficient foarte mic de partiţie sânge/gaz rapid difuzează în creier cu
o fază de inducţie scurtă, iar la întreruperea administrării poate fi cauză
de anoxie.
|
- hipersecreţie şi bronhospasm;
- aritmii;
- colaps;
- creşte
tonusul şi peristaltismul tubului digestiv;
- hiperglicemie.
|
|
Protoxid de azot
|
- se
elimină rapid şi complet prin plămâni (timp de 10 min);
- nu se
metabolizează;
- nu se
cuplează cu hemoglobina şi alte ţesuturi;
- ca şi
ciclopropanul are un coeficient foarte mic de partiţie sânge/gaz cu
consecinţele respective.
|
- difuzează în unele
spaţii ale organismului (distensia viscerelor cavitare, apariţia pneumotoraxului);
- hipoxie;
- afectarea toxică a
hematopoezei, inclusiv asupra personalului;
- pericolul de efect teratogen la expunerea prelungită şi repetată;
- methemoglobinemie (cauzată de oxizii de azot ce poluează preparatul) cu
cianoză rapidă şi progresivă, edem pulmonar.
|
Clasificarea
anestezicelor generale intravenoase
după durata acţiunii
|
A. scurtă – (până la 10 min)
|
Metohexital Propanidid
Ketamină i/v
|
Etomidat
Propofol
|
|
B. medie (15-60 min)
|
Tiopental Fentanil
Ketamină
|
Medazolam
Sufentanil
Talamonal
|
|
C. lungă (peste o oră)
|
Hidroxidionă Oxibatul de natriu
Diazepam
|
Morfină
Lofentanil
|
Caracterizarea
comparativă a anestezicelor generale intravenoase
|
După faza de inducţie
|
Preparatele
|
||
|
A. rapidă (10-30 sec)
|
Ketamină i/m Propamidid
|
Tiopental Etomidat
|
Metohexital Propofol
|
|
B. moderată (2-5 min)
|
Hidroxidionă Tolamonol
|
Ketamină i/m Midazolam
|
Fentanil
|
|
C. lentă (15-60 min)
|
Morfină
|
Oxibatul de natriu
|
Diazepam
|
|
Succesiunea fazelor
|
|
||
|
A. rapidă
|
Ketamină
Etomidat
Tiopental
|
Metohexital
Propofol
Propanidid
|
Talamonal
Fentanil
Sufentanil
|
|
B. lentă
|
Hidroxidionă
Midazolam
|
Oxibatul de natriu Morfină
|
Diazepam
|
|
Profunzimea anesteziei
|
|
||
|
A. somn superficial
|
Tiopental
Propanidid
|
Metohexital
Midazolam
|
Ketamină
Etomidat
|
|
B. somn anestezic (III st.)
|
Oxibatul de natriu Fentanil
|
Diazepam
talamonal
|
|
|
După prezenţa ef.anestezic
|
|
||
A. marcat
|
Ketamină, fentanil, talamonal, morfină, sufentanil, lofentanil.
|
||
B. slab
|
Tiopental, metohexital, propanidid, oxibutirat de natriu, hidroxidionă.
|
||
C. absent
|
Etomidat, propofol, diazepam, midazolam
|
||
Relaxarea musculară
|
|
||
A. marcată
|
oxibutirat de natriu, diazepam, midazolam
|
||
B. slabă
|
Tiopental, metohexital, etomidat
|
||
C. lipseşte
|
Ketamină, hidroxidionă.
|
||
D. creşte tonusul
|
Fentanil, talamonal, propanidid
|
||
Inhibiţia respiraţiei
|
|
||
A. marcată
|
Fentanil, talamonal, morfină
|
||
B. moderată
|
Tiopental, metohexital, propanidid, hidroxidionă, propafol, diazepam, midazolam
|
||
C. practic absentă
|
Ketamină, oxibatul de natriu, etomidat.
|
||
Trezirea din anestezie
|
|
||
A. rapidă
|
Tiopental, metohexital, propanidid, etomidat, propofol
|
||
B. lentă
|
Ketamină, hidroxidionă, diazepam, midazolam.
|
||
Caracteristica comparativă a anestezicelor intravenoase
|
Nr.
|
Parametrii
|
Barbituri-cele
|
Ketamina (kalipsol)
|
Propanidid (Sombrevin)
|
Hidroxidiona (viadril)
|
Oxibat de natriu
|
|
1.
|
Faza de inducţie
|
10-30 sec.
|
10-30 sec. i/v
3-4 min. i/m
(2-8)
|
10-15 sec.
|
2-4 min.
|
15-40 min. i/v
40-60 per os
|
|
2.
|
Succesiu-nea fazelor
|
f.rapidă
|
f.rapidă
|
rapidă
|
lentă
|
lentă
|
|
3.
|
Profunzi-mea anesteziei
|
somn superficial
|
somn superficial
|
somn superficial
|
somn anestezic
|
somn anestezic,
nivelul iii
|
|
4.
|
Fenomene de excitaţie
|
la introduce-rea lentă
|
persistă
|
relativ frecvente
|
lipsesc
|
pot fi
|
|
5.
|
Analgezia
|
slabă sau lipseşte
|
intensă
|
slabă
|
insuficientă
|
slabă
|
|
6.
|
Relaxarea
musculară
|
slabă şi trecătoare
|
nu e influenţată
|
fibrilaţii la început
|
-
|
marcată
|
|
7.
|
Diminua-rea respiraţiei
|
moderată
|
lipseşte
|
moderată
|
moderată
|
nu influenţează
|
|
8.
|
Diminua-rea circulaţiei
|
moderată
|
directă, însă nu se manifes-tă din cauză excesului cate-colaminelor
|
persistă (¯ pa)
|
moderată
|
nu influenţează
|
|
9.
|
Durata anesteziei
|
10-15 min.
|
5-10 min-i/v, 25 min-i/m
(12-40)
|
2-6 min.
|
1-3 ore
|
1,5-3 ore – i/v
1,5-2,5 ore-per os
|
|
10.
|
Revenirea după anestezie
|
neplăcută (delir, halucinaţii
confuzie, excitaţie)
|
rapidă
|
lentă
|
lentă (câteva ore) cu greaţă,
vomă
|
lentă (câteva ore) cu greaţă,
vomă
|
Caracteristica comparativă a anestezicelor intravenoase
|
Nr.
|
Parametrii
|
Diazepam
|
Midazolam
|
Etomidat
|
Propofol
|
Fentanil
|
|
1.
|
Faza de inducţie
|
1-2 min.
|
2-3 min.
|
10 sec.
|
30 sec.
|
2-3 min.
|
|
2.
|
Succesiunea
fazelor
|
lentă
|
lentă
|
rapidă
|
rapidă
|
|
|
3.
|
Profunzi-mea
anesteziei
|
|
sonm anestezic superficial
|
sonm anestezic
|
|
sonm anestezic
|
|
4.
|
Fenomene de excitaţie
|
-
|
-
|
rareori
|
rareori
|
-
|
|
5.
|
Analgezia
|
lipseşte
|
lipseşte
|
lipseşte
|
lipseşte
|
puternică
|
|
6.
|
Relaxarea musculară
|
intensă
|
intensă
|
prezentă
|
|
creşte tonusul muscular
|
|
7.
|
Diminuarea respiraţiei
|
moderată
|
moderată
|
nesemnificativă
|
moderată
|
(moderată, dependentă de doză)
|
|
8.
|
Diminuarea circulaţiei
|
puţin
|
puţin
|
practic nu influenţează
|
¯ PA, mai puţin deprimă inima.
|
puţin
|
|
9.
|
Durata anasteziei
|
lungă
|
mai scurtă ca la diazepam
|
5 min. (depen-dentă de doză)
|
scurtă
|
20-30 min.
|
|
10.
|
Revenirea după anestezie
|
prelungită greaţa şi vome rare nu se produc fenomene vegetative
|
-
|
rapidă
|
mai rapidă ca după barbiturice
(4 min)
|
greaţa, vomă (rar).
|
Indicaţiile, contraindicaţiile şi precauţiile
anestezicelor generale intravenoase
|
Preparatul
|
Indicaţiile
|
Contraindicaţiile şi
precauţiile
|
|
1
|
2
|
3
|
|
Barbituricele
|
- iniţierea anesteziei;
- intervenţii
chirurgicale de scurtă durată;
- anestezia în timpul
gravidităţii;
- anestezia de durată
medie sau lungă (administrări repetate);
- efectarea unor teste
funcţionale;
- procedee ortopedice
minore;
- inducţia şi menţinerea
anesteziei la copii;
- stări convulsive.
|
- insuficienţa renală
gravă,
- boala Addison;
- porfirie;
- status astmatic;
- obstrucţie
respiratorie;
- boli cardiovasculare
grave,
-
miastenie;
-
mixedem;
-
hipertensiune sau hipotensiune arterială, şoc;
-
insuficienţă cardiacă;
-
hipertensiune intracraniană;
-
astm bronşic;
-
anemie gravă.
|
|
Ketamina
|
- inducţia anesteziei;
- intervenţii
chirurgicale de scurtă durată;
- anestezia în timpul
efectuării testelor funcţionale;
- procedee ortopedice
minore;
- inducţia şi menţinerea
anesteziei la copii.
|
- hipertensiune
arterială;
- insuficienţă cardiacă;
- hipertensiune
intracraniană;
- infarct miocardic
recent;
- accidente
cerebrovasculare recente;
- intervenţii
intraabdominale şi intratoracice,
- tahicardie, aritmii;
- epilepsie, boli
psihice;
- angina pectorală;
- intervenţii
chirurgicale ce implică faringele, laringele, bronhiile.
|
1
|
2
|
3
|
Propanidid
|
- inducţia anesteziei;
- intervenţii
chirurgicale de scurtă durată;
- anestezie în timpul
gravidităţii;
- anestezie de durată
medie şi lungă (injectări repetate);
- teste funcţionale.
|
- angină pectorală;
- bradicardie şi
tulburări de conducere;
- antecedente convulsive;
- alcoolism;
- alergie în anamneză.
|
|
Oxibat de natriu
|
- iniţierea anesteziei;
- anestezia în timpul
gravidităţii;
- stări convulsive;
- anestezia de durată
medie şi lungă;
- anestezia bazală;
- edem cerebral, şoc;
- tulburări de somn.
|
- hipertensiune
arterială;
- epilepsie;
- alcoolism;
- bradicardie şi
tulburări de conductibilitate.
|
Etomidat
|
- intervenţii
chirurgicale de scurtă durată;
- inducţie în anestezia
combinată;
- pregătirea bolnavilor
pentru proceduri diagnostice;
- adjuvant în anestezia
regională.
|
- la bolnavii cu
afecţiuni hepatice;
- asocierea cu
neuroleptice, analgezice opioide şi sedative;
- graviditate şi
lactaţie;
- disfuncţia
corticosuprarenalelor în cazul intervenţiilor chirurgicale.
|
Propofol
|
- inducţia anesteziei;
- intervenţii
chirurgicale de scurtă durată;
- în asocieri în
intervenţii de durată;
- asigurarea efectului
sedativ la bolnavii cu respiraţie asistată.
|
- nu se recomandă la
copii sub 3 ani;
- la bolnavii cu
epilepsie, maladii cardiovasculare, respiratorii, hepatice şi renale;
- la pacienţii cu
surmenaj;
- graviditatea şi
lactaţia;
- dereglările
metabolismului lipidic;
- în hipotensiune
arterială.
|
Benzodiazepi-nele
|
- utilizarea în cadrul
anesteziei generale ca o componentă a anesteziei echilibrate;
- tranchiloanalgezie;
- sedare intraoperatorie;
- inducţia şi menţinerea
anesteziei;
- premedicaţie.
|
- miastenie;
- graviditate, lactaţie;
- intoxicaţii acute cu
deprimante ale SNC;
- insuficienţă
respiratorie decompensată, cardiacă;
- afecţiuni renale şi
hepatice;
- vârstnici;
- alcoolism.
|
Analgezicele opioide
|
- premedicaţie;
- perioada
postoperatorie;
- anestezie combinată;
- neuroleptanalgezie;
- narco-neuroleptanalgezie
(asocierea talamonal cu tiopental);
- intervenţii pe cord
deschis;
- anestezia analgezică
(fentanil în doze mari) în chirurgia cardiacă şi alte intervenţii majore.
|
- insuficienţă
respiratorie;
- asocierea cu
inhibitoarele SNC, protoxidul de azot.
|
Reacţiile adverse ale anestezicelor generale intravenoase
|
Preparatul
|
Reacţiile adverse
|
|
|
Etomidat
|
- hipotensiune arterială
neînsemnată, tranzitorie;
- aritmii cardiace
(f.rar);
- tuse, bronhospasm,
inhibiţia respiraţiei până la apnoe;
- laringospasm (f. rar);
|
- mişcări involuntare;
- reacţii anafilactice;
- frisoane, sughiţ,
dureri în locul injectării;
- greaţă, vomă;
- micşorarea nivelului
cortizolului în ser.
|
Propofol
|
-
efecte minime de excitaţie;
-
hipotensiune arterială şi apnoe temporară în timpul
inducţiei, în dependenţă de doză şi remediile folosite pentru premedicaţie;
-
foarte rar au fost semnalate: simptome epileptiforme,
convulsii şi opistotonus, cazuri de anafilaxie cu bronhospasm, hipotensiune,
eritem, febră postoperatorie, edem pulmonar;
-
greaţă, vomă şi cefalee în perioada postanestezică;
-
modificarea culorii urinei la folosirea îndelungată;
-
local, rar- tromboză şi flebită.
|
|
|
Barbituricele (tiopental, metotiexital)
|
-
hipotensiune arterială tranzitorie, rar- colaps;
-
tahicardie, aritmii;
-
tromboflebită;
-
tuse, laringospasm, bronhospasm, dispnee, apnoe;
-
cefalee, fibrilaţii musculare, afectarea nervilor în
regiunea administrării;
-
somnolenţă în perioada postoperatorie;
-
nelinişte, excitaţie, delir;
-
greaţă, vomă, dureri abdominale în perioada
postoperatorie;
-
reacţii alergice (hiperemie, prurit, urticarie, rinită,
şoc anafilactic);
-
hipersalivaţie, dureri în locul administrării;
-
anemie hemolitică (tiopental)
|
|
|
Ketamină
|
-
hipertensiune arterială;
-
tahicardie, aritmii;
-
tremor, contracţii musculare tonice şi clonice;
-
deprimarea respiraţiei;
-
greaţă, hipersalivaţie;
-
nistagm, visuri neplăcute, reacţii psihomotorii,
halucinaţii;
-
dureri în locul administrării.
|
|
Propanidid
|
- hiperventilaţie, urmată
de hipoventilaţie;
- tahicardie neînsemnată;
- hipotensiune arterială
uşoară;
- fasciculaţii musculare
la începutul administrării;
- simptome de iritare
(hiperemie şi dureri) a venelor;
- tromboză;
- reacţii alergice.
|
|
Oxibat de natriu
|
- excitaţie şi contracţii
musculare la administrarea i/v rapidă;
- greaţă;
- hipokaliemie;
- deprimarea respiraţiei
la supradozare.
|
|
Midazolam
|
- apnoe de scurtă durată
(până la 2 min);
- amnezie (cu o durată de
până la 6 ore);
- dependenţă psihică şi
fizică la tratament de durată.
|
|
Fentanil
|
- bradicardie;
- hipotensiune arterială;
- deprimarea respiraţiei;
- laringospasm,
bronhospasm;
|
- excitaţie, delir;
- ameţeli, oboseală;
- convulsii;
- mioză.
|
Particularităţile de
acţiune şi utilizare a benzodiazepinelor
ca anestezice
generale intravenoase
|
Preparatele
|
Particularităţile de
acţiune şi utilizare
|
Benzodiazepi-nele
|
Benzodiazepinele tranchilizante sunt larg folosite:
a) în administrare orală
ca premedicaţie anestezică, fiind eficace şi puţin toxice;
b) i/m pot fi utile ca
premedicaţie pentru endoscopie;
c) i/v – diazepamul,
midazolamul, lorazepamul au acţiune relativ rapidă şi sunt utilizate în
cadrul anesteziei generale. Efectul deprimant central se dezvoltă mai lent
decât pentru barbiturice şi are o intensitate mai mică. Perioada
postanestezică este prelungită şi amnezia este frecventă.
Benzodiazepinele,administrate i/v sunt utilizate pentru sedare intraoperatorie
şi reprezintă o componentă a anesteziei echilibrate. Răspunsul la benzodiazepine
prezintă variaţii individuale mari, ceea ce reprezintă un dezavantaj.
|
|
Diazepam
|
a) i/v, lent, în doza de
0,5 mg/kg provoacă în 1-2 min. somnolenţă, apoi pierderea cunoştinţei. Este
lipsit de acţiune analgezică;
b) relaxează musculatura
voluntară spastică (prin acţiune centrală) fără să influenţeze efectul
curarizantelor;
c) influenţează puţin
circulaţia – produce o uşoară scădere a PA sistolice şi diastolice, nu
modifică practic funcţia inimii;
d) deprimă moderat
respiraţia cu diminuarea volumului respirator, dar creşte frecvenţa respiratorie.
Sensibilitatea centrului respirator
e) greţurile şi vomele
postoperatorii sunt rare;
f) nu se produc fenomene
vegetative nedorite;
g) diazepamul permite
micşorarea dozelor de anestezice inhalatorii;
h) benzodiazepinele,
inclusiv diazepamul, traversează bariera placentară, de aceea fiind
administrat imediat înaintea naşterii poate provoca la copil dificultăţi
cardiorespiratorii, deprimarea termoreglării şi letargie, care se pot menţine
câteva zile;
i) local (i/v) pot fi
semnalate dureri şi flebită din cauza solventului, care are acţiune iritantă.
|
|
Midazolam
(dormicum, flormidal)
|
- sol în fiole 0,5% - 1
ml;
a) are o potenţă de 3-4
ori mai mare ca diazepamul;
b) efectul este mai rapid
şi de o durată mai scurtă;
c) este mai puţin iritant
(este o sol. apoasă);
d) regimul de dozare:
- doza obişnuită pentru
maturi în premedicaţie – i/m 10-15 mg (0,1-0,15 mg/kg) cu 20-30 min înainte
de anestezie sau i/v 2,5-5 mg (0,05-0,1 mg/kg) cu 5-10 min înainte de
operaţie. La bătrâni doza se micşorează de obicei de 2 ori;
- pentru inducţia
anesteziei- i/v, 10-15 mg (0,15-0,2 mg/kg) în asociere cu anestezicele.
Pentru menţinerea somnului necesar se ingectează i/v doze mici suplimentare;
e) este contraindicat în
miastenie, graviditate.
|
|
Flunitrazepan
(rogipnol, somnubene)
|
– fiole 1 ml – a 0,002 (0,2%-1ml).
Regimul de
dozare:
premedicaţie – i/m, la adulţi – 0,001-0,002
(1-2mg®0,5-1ml),
La copii – 0,015-0,03 mg/kg, cu 30-60 min.
înainte de anestezie (singur sau asociat cu alte preparate);
inducţia anesteziei – în timpul
neuroleptanalgeziei sau anesteziei inhalatorii- i/v, la adulţi – 1-2 mg
(0,5-1ml), 0,5 ml, timp de 30 sec, iar la copii – 0,015-0,03 mg/kg;
menţinerea anesteziei – i/v în doze şi la
intervale determinate individual. Soluţia se pregăteşte extempore.
|
Particularităţile de acţiune şi utilizare a analgezicelor
opioide ca anestezice generale
|
Preparatele
|
Particularităţile de
acţiune şi utilizare
|
|
1
|
2
|
|
Morfină
|
În doza de 1-2 mg/kg, i/v lent (timp de 20 min) realizează o analgezie
puternică şi pierderea cunoştinţei cu deprimare circulatorie minimă, ceea ce
este avantajos în intervenţiile pe cord sau în intervenţiile chirurgicale
majore, atunci când rezerva circulatorie este mică.
Poate produce deprimare respiratorie marcată, inclusiv postoperator, ceea
ce face necesară uneori asistarea respiraţiei şi administrarea unor
antagonişti de tip naloxonă. Deprimarea respiratorie poate fi redusă
considerabil atunci când se folosesc doze relativ mici în cadrul anesteziei
echilibrate, în asociaţie cu barbiturice sau benzodiazepine i/v şi cu
protoxid de azot.
|
|
Fentanil
(leptanal, sublimaze)
|
– fiole 10 ml / 0,05% (1 ml – 0,05
mg);
1) are un efect analgezic
mai mare ca morfina (0,1 mg – 2 mg) i/v cu o durată de 30 min, faţă de 90 min
a morfinei;
2) doze mari 50-70 mg/kg – i/v, lent,
provoacă pierderea cunoştinţei şi analgezie marcată, permiţând intervenţii
chirurgicale;
3) obişnuit, circulaţia nu
este influenţată semnificativ;
4) ocazional se produce
bradicardie, dependentă de doză (care este de natură vagală centrală şi poate
fi împiedicată prin atropină);
5) la coronarieni cu
contractilitatea miocardică păstrată survin uneori pusee hipertensive;
6) deprimă respiraţia,
efectul fiind proporţional cu doza şi mai durabil ca analgezia. În cazurile
folosirii de doze mari (peste 50 mg/kg) este necesară
ventilaţia artificială câteva ore după intervenţia chirurgicală;
7) greaţa şi voma sunt
relativ rare;
8) în efect nedorit
important (care apare şi pentru alte opioide la dozele mari) este creşterea
tonusului muscular, cu rigiditate, îndeosebi la nivelul toraceului şi
abdomenului, care împiedică mişcările respiratorii. Fenomenul este mai
frecvent când injectarea i/v se face prea repede, la bătrâni şi când se
asociază cu protoxidul de azot. Administrarea prealabilă de curazizante poate
atenua contractura;
9) se cuplează 80% cu
proteinele plasmatice, are un grad mare de fixare tisulară. Se distribuie
rapid în creier datorită liposolubilităţii şi de aici se redistribuie în alte
ţesuturi. Este metabolizat în proporţie mare. Recircularea enterohepatică
explică, probabil, realizarea unui al 2-lea vârf plasmatic la 45-120 min de
la injectare (fenomen care determină durata lungă a deprimării respiratorii);
10) utilizarea:
a) pentru premedicaţie,
precum şi în perioada postoperatorie la adulţi- i/m, 0,05-0,1 mg (1-2 ml) cu
2,5-5 mg droperidol;
b) anestezia combinată –
i/v 0,1-0,2 mg (2-4 ml);
c) pentru
neuroleptanalgezie – i/v 0,06 mg, fracţionat fiecare 20 min. sub controlul
frecvenţei respiraţiei;
d) pentru
“narco-neuroleptanalgezie” în asociaţie cu tiopentalul şi droperidol – doze
de 5 mg/kg (0,005 mg/kg);
e) în doze de 0,05-0,1
mg/kg fentanil - în intervenţii pe cord deschis;
f) în doze mari 0,05-0,07
mg/kg – pentru “anestezia analgezică” în chirurgia cardiacă şi pentru alte
intervenţii chirurgicale majore, cu condiţia asigurării ventilaţiei
postoperatorii;
g) la copii, cu scop de
premedicaţie şi anestezie postoperatorie – i/m 0,002 mg/kg cu 30-60 min.
înainte de intervenţie;
h) pentru menţinerea
anesteziei, precum şi în cea combinată la copii, fentanilul se adm.i/v 0,002
mg/kg sau i/m 0,0015-0,0025 mg/kg; iar pentru anestezie chirurgicală –
0,01-0,15 mg/kg i/v sau 0,15-0,25 mg/kg i/m.
|
|
1
|
2
|
|
Sufentanil
|
a) are o potenţă mai mare
ca fentanilul;
b) efectul este de durată
ceva mai scurtă;
c) ca şi fentanilul
asigură o bună stabilitate cardiovasculară;
d) riscul inhibării
respiraţiei şi rigidităţii musculare sunt similare fentanilului, dar este mai
slab efectul euforizant, iar vomele sunt mai rare.
|
|
Alfentanil (repifen)
|
a) are acţiune analgezică
mai rapidă şi de durată mai scurtă decât fentanilul, cu o potenţă mai mică;
b) deprimarea respiratorie
este mai puţin durabilă, voma este mai rară.
|
|
Lofentanil
|
Este similar fentanilului dar are o acţiune mai durabilă, deci este
avantajos în intervenţii durabile şi postoperator (în condiţiile asigurării
ventilaţiei asistate).
|
|
Talamonal
|
a) introdus i/v provoacă o
stare de linişte, indiferență şi activitate motorie redusă, însoţită de
analgezie marcată, după 3-4 min. bolnavul poate adormi;
b) în mod obişnuit
circulaţia este puţin afectată;
c) se produce bradicardie
(care poate fi evitată prin atropinizare prealabilă), PA scade moderat.
Trebuie evitate modificările bruşte de poziţie ® ¯ PA;
d) funcţia respiratorie
este puternic deprimată, necesitând frecvent respiraţie asistată;
e) unii bolnavi prezintă o
stare de rigiditate musculară interesând îndeosebi muşchii respiratori (poate
fi evitată printr-un curarizant administrat preventiv);
f) uneori survin simptome
extrapiramidale – distonie, akatizie, crize oculogire, care pot fi controlate
prin antiparkinsoniene.
Utilizarea :
a) pentru
neuroleptanalgezie – conţine 0,05 mg fentanil şi 2,5 mg droperidol la 1 ml;
b) pentru preanestezie –
i/m, 0,5-2 ml cu o oră înaintea intervenţiei;
c) în scopul inducţiei
anesteziei – i/v 0,1 ml/kg, în injecţii fracţionate sau în perfuzie. Pentru
perfuzie se diluează 10 ml în 250 ml sol. glucoză 5% introducând repede până
la apariţia somnolenţei, după care perfuzia se încetineşte sau se opreşte,
administrând în continuare un anestezic inhalator, de exemplu protoxid de
azot;
d) pentru menţinerea
anesteziei în intervenţii prelungite se pot adăuga câte 0,025-0,05 mg
fentanil;
e) ca adjuvant al anesteziei
regionale, atunci când este necesar un plus de sedare şi analgezie- 1-2 ml
talamonal i/m sau i/v lent;
f) dozarea talamanalului
se face cu precauţie la bătrâni şi persoanele cu debilitate, în insuficienţă
renală şi hepatică;
g) interacțiunile
medicamentoase: adiţie sau potenţare cu barbituricele, tranchilizantele,
analgezicele opioide, anestezicele generale cu micşorarea dozelor de talamonal.
|
Particularităţile de acţiune şi
utilizare a etomidatului, propofolului, ketaminei.
|
Preparatele
|
Particularităţile de
acţiune şi utilizare
|
|
1
|
2
|
|
Etomidat
(hipnomidat)
|
fiole a câte 10 ml 0,2%;
1) are un efect hipnotic
rapid, poate fi folosit pentru somnul anestezic;
2) acţiunea se dezvoltă
repede (timp de 10 sec) şi cu o durată » de 5 min (mai lungă la
bolnavii ce au primit sedative). Durata efectului depinde de doză;
3) revenirea se face
rapid, somnolenţa de obicei lipseşte;
4) practic nu influenţează
sistemul cardiovascular;
5) nu are acţiune
analgezică;
6) are efect anticonvulsivant;
7) la administrarea i/v,
concentraţia maximă în creier- peste 1 min, se elimină rapid din creier ce
explică restabilirea rapidă a cunoştinţei. Se cuplează » 76% cu proteinele. Se metabolizează
preponderent în ficat. Timp de 24 ore 78% se elimină prin urină şi 13% prin
scaun. Concentraţia minimă, ce provoacă efect hipnotic este de 0,3 mg/ml.
8) Regimul de dozare:
- doza uzuală – 0,15-0,3
mg/kg (5-10 ml sol 0,2%);
- la necesitate se
administrează repetat în doza 0,15 mg/kg, nu mai repede decât peste 4 min
după cea precedentă, ce creşte durata anesteziei până la 10 min.;
- doza maximă 0,03g;
- la copii şi bătrâni –
doza unică 0,15-0,2 mg/kg,apoi se corelează în dependenţă de efectul căpătat.
|
|
Propofol (diprivan)
|
– fiole 1 ml a câte 10 mg, reprezintă un derivat de 2-6-diizopropilfenil,
după proprietăţi întrucâtva asemănător cu barbituricele i/v.;
1) posedă un efect rapid
şi de scurtă durată;
2) inducerea este foarte
rapidă – în 30 sec, revenirea se face mai rapid decât pentru tiopental – în
decurs de 4 min – cu stare confuzivă minimă;
3) propofolul scade PA cu » 30% pentru doza uzuală,
cauzată preponderent de vasodilataţie şi mai puţin de deprimarea inimii;
4) fluxul sanguin cerebral
este redus şi scade presiunea intracraniană;
5) în primele 30 sec. se
poate produce o apnee trecătoare;
6) respiraţia este
deprimată, reactivitatea centrului respirator
7) funcţia hepatică şi
renală nu sunt afectate;
8) în timpul inducţiei sau
revenirii se pot produce mişcătri involuntare, tremor, rareori convulsii;
9) local pot fi simptome de flebită locală;
10) farmacocinetica:
a) se distribuie rapid,se
deosebesc 3 faze:
I – f.rapidă (T0,5-2-4-min.)
în creier,
II – eliminarea din organism (T0,5-30-60
min),
III – f.lentă – redistribuirea
din ţesuturile slab perfuzate în sânge.
b) Cl total = 1,5-2 l/min,
ce ne arată că propofolul se distribuie bine şi rapid se elimină din
organism;
c) se metabolizează
preponderent în ficat, iar metaboliţii se elimină prin urină (T0,5=
1-3 ore).
|
|
1
|
2
|
|
Propofol (diprivan)
|
Regimul de dozare:
1) Inducerea anesteziei
– indiferent de efectuarea sau ne efectuarea premedicaţiei, la adulţi (cu
masa corporală medie şi starea satisfăcătoare) i/v câte 4 ml fiecare 10 sec.
până la apariţia simptomelor clinice ale anesteziei. Pentru majoritatea
pacienţilor până la 55 ani doza uzuală constituie 2-2,5 mg/kg. Pentru
pacienţii peste 55 ani de obicei sunt necesare doze mai mici. Bolnavilor de
clasa a 3 şi 4 ASA, preparatul se administrează aproximativ câte 2 ml (20 mg)
fiecare 10 sec.
Copii peste 8 ani – lent, i/v, conform vârstei
şi/sau masei corporale până la apariţia simptomelor clinice ale anesteziei
(în mediu 2,5 mg/kg.)
Copii până la 8 ani – dozele pot fi mai mari.
Copiilor clasa 3 şi 4 – ASA – dozele sunt mai mici.
Pentru inducţie, doza iniţială, nemijlocit
înainte de administrare, se recomandă să se amestece 20 părţi propofol şi până
la 1 parte 0,5% sau 1% lignocaină în condiţii aseptice şi numai pentru
inducţia anesteziei.
2) Menţinerea
anesteziei – se introduce fie prin perfuzie permanentă, fie prin bolus
repetat. pentru perfuzie
permanentă viteza se determină individual, de regulă, în limitele 4-12
mg/kg/oră. Prin bolus repetat, în dependenţă de clinica anesteziei,
propofolol se adm. în doze de la 25 mg (2,5 ml) până la 50 mg (5 ml). Pentru
copii, pentru asigurarea unei anestezii-adecvate- perfuzie i/v cu viteza 9-15
mg/kg/oră sau prin bolus pentru asigurarea adecvată a anesteziei.
3) Pentru asigurarea
ef.sedativ, în timpul terapiei intensive la bolnavii cu respiraţie asistată,
preparatul se recomandă i/v prin perfuzie, cu o viteză adecvată pentru asigurarea
efectului sedativ dorit (de regulă, în jurul 0,3-4 mg/kg/oră).
Pentru perfuzii i/v se dizolvă 1 parte
propofol şi până la 4 părţi 5% glucoză, ţinînd cont ca concentraţia să nu
depăşească 2 mg/ml.
|
|
Ketamină (kalipsol, ketalar etc)
|
-
după injectarea i/v a dozei anestezice, în primele
10-15 secunde se constată obnubilare, detaşare de mediul exterior,
perturbarea percepţiilor vizuale şi auditive, senzaţie de îngreunare
(anestezie disociativă);
-
peste 30 secunde se produce pierderea cunoştinţei, somn
superficial şi analgezie intensă;
-
se produc mişcări involuntare cu caracter tonico-clonic
mai ales a extremităţilor;
-
ochii rămân
deschişi, iar reflexele oculare (cornean şi ciliar) nu sunt totdeauna
abolite;
-
la injectarea i/m anestezia se instalează în 3-4
minute;
-
produce stimulare circulatorie cu tahicardie, creşterea
debitului cardiac şi presiunii arteriale (prin eliberarea catecolaminelor) la 2-4 minute şi revenirea peste 10-20 min;
-
de regulă, nu deprimă respiraţia, nu modifică
reactivitatea la bioxidul de carbon şi hipoxie;
-
dilată bronhiile, creşte secreţiile salivare şi
traheobronşice (necesită administrarea atropinei);
-
greaţa şi voma postoperatorie sunt relativ rare şi pot
fi evitate prin atropină;
-
măreşte fluxul cerebral şi presiunea intracraniană;
-
creşte tonusul şi motilitatea uterului;
-
dozele pentru anestezia i/v constituie de la 1,5 la 4,5
mg/kg (în mediu 2 mg/kg) sub formă de soluţie 1-5%, doza fiind administrată
timp de un minut;
-
la necesitate se repetă o doză de 50-100% din cea
iniţială;
-
pentru anestezia i/m se folosesc doze de 6,5-13 mg/kg;
-
proprietăţile farmacocinetice: concentraţia maximă la
un minut după injectarea i/v şi 5 minute după cea i/m; se distribuie iniţial
în creier (concentraţiile sunt de 3-5 ori mai mari ca în ser) cu o
redistribuire în ţesuturile mai slab vascularizate; T0,5-iniţial
este de 7-11 minute ce corespunde efectului maxim (prin distribuţie), iar T0,5
prin epurare constituie 2,3 ore; se metabolizează în ficat cu formarea de
metaboliţi (norketamina este responsabilă de efectul prelungit analgezic şi
psihic); se elimină prin urină sub formă de metaboliţi şi 20% în stare neschimbată.
|
Particularităţile de acţiune şi utilizare a
barbituricelor ca anestezice generale
|
Preparatele
|
Particularităţile de acţiune şi utilizare
|
|
1
|
2
|
|
Tiobarbituri-cele şi barbituricele
N-metilate
|
- posedă o lipofilitate
mare;
- sărurile lor de Na sunt
bine solubile în apă, formând soluţii injectabile intravenos;
- induc somnul în decurs
de 10-30 secunde;
- fazele se succed foarte
repede, consecutiv: stare de confuzie, somnolenţă, somn anestezic
superficial;
- la injectarea lentă
unele barbiturice pot produce agitaţie psihomotorie cu tremor, hipertonie
musculară, uneori mişcări involuntare;
- nu influenţează
analgezia, ci chiar la doze mici diminuează pragul durerii;
- relaxarea musculară de la
începutul anesteziei este slabă şi trecătoare, dar dozele anestezice
potenţează efectul miorelaxantelor;
- respiraţia şi
hemodinamica sunt moderat deprimate;
- reflexele tendinoase şi
palpebrale sunt diminuate;
- pupilele sunt normale
sau puţin miotice;
- manifestă un efect
protector faţă de creier prin micşorarea edemului cerebral (de origine
traumatică, ischemică), ischemiei cerebrale cauzate de reducerea consumului
de oxigen şi asigurarea cu substanţe energetice (ATP, glicogen);
- influenţa asupra
respiraţiei se manifestă prin deprimarea acesteea dependente de doză, viteza
de administrare şi concentraţia soluţiei. Astfel, la injectarea i/v apare o
apnee de scurtă durată, care poate fi marcată la introducerea rapidă sau dacă
soluţia este foarte concentrată;
- în faza de somn
superficial se constată o diminuare a minut-volumului, oarecare tahipnee şi o
creştere neînsemnată a PCO2;
- iniţial se constată o
creştere uşoară a PA (prin excesul de catecolamine), apoi o scădere moderată
(acţiune deprimantă asupra cordului);
- rezistenţa periferică
de obicei, nu este modificată, iar venele sunt dilatate cu micşorarea
semnificativă a persarcinii;
- circulaţia cerebrală
este redusă, presiunea intracraniană micşorată;
- chiar în doze mici la
bolnavii cu şoc, insuficienţă cardiacă şi suprarenală se poate produce o
deprimare circulatorie marcată;
- aritmiile
(extrasistole, tahicardie sau chiar fibrilaţie ventriculară) sunt rare şi
cauzate de deprimarea respiratorie excesivă;
- dozele mici cresc
reflexivitatea laringiană şi traheobronşică cu dezvoltarea tusei,
sughiţului, strănutului, spasmului
gastric la acţiunea factorilor iritativi (se pot atenua prin atropină).
Proprietăţile farmacocinetice:
-
la administrarea i/v se fixează considerabil de proteinele plasmatice;
-
forma liberă
difuzează rapid, iniţial în ţesuturile bogat vascularizate (creier, ficat,
rinichi, cord);
-
creierul, îndeosebi substanţa cenuşie, captează în
30-40 sec. 10% din doza administrată;
-
este importantă redistribuirea ce are loc în
următoarele 20 min. cu formarea de depozite tisulare importante în muşchi,
iar în următoarele ore şi în ţesutul adipos. Anume acest proces determină
durata anesteziei, precum şi prelungirea şi intensificarea deprimării
centrale la injectări repetate sau potenţarea efectului altor deprimante
centrale în perioada postoperatorie;
-
epurarea se face prin metabolizare şi eliminare
urinară;
-
forma neschimbată, fiind liposolubilă, se reabsoarbe
din tubii renali, de aceea se elimină lent;
-
barbituricele pot fi eliminate preponderent după
metabolizare în ficat prin oxidarea catenei laterale şi mai puţin prin
N-dezalchilare şi desulfurare;
-
metaboliţii ce rezultă sunt neactivi sau slab activi.
|
|
1
|
2
|
|
Tiopental sodic (tiopentan etc.).
|
- se folosesc soluţii de
2,5% în apă distilată, soluţie glucoză sau salină preparate ex tempore
(deoarece se discompune şi precipitează);
- pentru inducţie se
injectează i/v 100-150 mg (4-6 ml sol.2,5%) timp de 10-15 secunde, dacă
bolnavul nu pierde cunoştinţa se repetă aceeaşi doză peste 30 secunde; se
poate recurge la o inducere mai lentă –
câte 50-75 mg la 20-40 secunde;
- pentru menţinerea
anesteziei se folosesc 25-50 mg de fiecare dată când bolnavul începe să se mişte; dozele
necesare sunt în funcţie de vârstă şi sex (mai mari la tineri şi la bărbaţi).
|
|
Metohexital sodic (brietal)
|
- flacoane – substanţă
solidă 0,1 sau 0,5 (fl de 10 şi 50 ml);
1) derivat de barbiturice
de durata ultrascurtă, i/v;
2) se caracterizează
printr-o perioadă mai scurtă de revenire după anestezie în comparaţie cu
tiobarbituricele;
3) analgezia, ca şi la
tiobarbiturice, este moderată.
4) Regimul de dozare:
- se foloseşte i/v
unimomentan sol.1%, iar în perfuzie 0,2% (1ml / 5 sec. şi/sau 3 ml/min.);
- pentru inducţia
anesteziei se foloseşte de la 50 până la 120 mg (1-1,5 mg/kg) pentru adult.
Se poate asocia cu anestezicele inhalatorii şi miorelaxante, durata 5-7 min;
- pentru menţinerea
anesteziei – sol.1% 2-4 ml (20-40 mg) la interval 4-7 min;
- se dizolvă în apă
injectabilă sau soluţie 5% glucoză, ser fiziologic.
5) Farmacocinetica:
- după administrarea i/v,
deja peste 30 sec. penetrează prin bariera hematoencefalică, ce asigură
dezvoltarea rapidă a anesteziei;
- se metabolizează în
ficat prin demetilare şi oxidare, mai puţin cumulează ca alte barbiturice
datorită acumulării mai mici în ţesutul adipos;
- excreţia preponderent prin
urină.
|
efectele
cardiorespiratorii ale anestezicelor intravenoase neopioide
(după Barash P.G. şi
colab., Handbook of clinical Anesthesia, 1991)
|
Anestezic
|
Presiunea arterială
medie
|
Frecvenţa cardiacă
|
Debitul cardiac
|
Rezistenţa vasculară
sistemică
|
Venodi-lataţia
|
Depresia respiraţiei
|
Rezistenţa câilor
aeriene
|
|
Tiopental
|
-
|
+
|
-
|
0 / +
|
+
|
++
|
0
|
|
Metohexital
|
-
|
++
|
-
|
?
|
+
|
++
|
0
|
|
Diazepam
|
0 / -
|
- / +
|
0
|
- / +
|
+
|
+
|
0
|
|
Midazolam
|
0 / -
|
- / +
|
0 / -
|
0 / -
|
+
|
+
|
0
|
|
Etomidat
|
0
|
0
|
0
|
0
|
0
|
+
|
0
|
|
Ketamină
|
++
|
++
|
+
|
+
|
0
|
0
|
- -
|
|
Propofol
|
-
|
+
|
0
|
-
|
+
|
++
|
0
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu