REŢETA SAU ORDONANŢA MEDICALĂ

LP 4. REŢETA SAU ORDONANŢA MEDICALĂ

1. Regulile generale ale formulării

            Majoritatea medicamentelor se eliberează pe bază de reţetă.

            Normele tehnice privind eliberarea medicamentelor in farmaciile cu circuit deschis prevăd 2 categorii de produse farmaceutice prescrise de medic:

- produse cu risc toxic care se eliberează pe bază de prescripţie care se reţine la farmacie şi

- produse care se eliberează pe bază de reţetă care nu se reţine, valabilă 6 luni de la data emiterii.

            O categorie specială este reprezentată de medicamentele stupefiante – substanţe toxice cu potenţial de dependenţă majoră - care se eliberează pe bază de formulare cu timbru sec, in condiţii speciale prevăzute de lege.

            Un număr relativ mare de medicamente, aşa numitele OTC – over the counter drugs se eliberează la cerere, fără prescripţie medicală. Aceste preparate presupun o automedicaţie a unor afecţiuni minore, fără implicarea medicului şi cuprind analgezice antipiretice şi antiinflamatoare, vitamine, minerale, antitusive, remedii gastrointestinale, etc.

Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de către medic.

Reprezintă ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea medicamentelor. Este un mijloc de legătură intre medic şi farmacist. Este şi un document medico-legal, care implică responsabilitate juridică. Reprezintă şi un act de justificare şi contabilizare a medicamentelor (in cazul regimurilor speciale).

Forma reţetei

- reţeta este un formular tipizat sau o hartie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 20x10 cm. Se completează citeţ cu pix, cerneală sau creion chimic, fără corecturi sau ştersături. Stupefiantele se prescriu pe reţeta cu timbru sec. Două preparate scrise pe aceeaşi reţetă se separă intre ele prin dublul semn al inmulţirii #. Dacă prescripţia continuă pe verso se scrie in partea dreaptă jos % VERTE! (“intoarce !”).

- In modul de redactare al reţetei trebuie să se ţină cont de unele cerinţe de ordin psihologic - astfel aceasta trebuie scrisă in prezenţa bolnavului, ceea ce demonstrează că prescripţia ii este destinată şi astfel va creşte increderea lui in medic şi in posibilităţile de vindecare. Trebuie scrisă fără ezitare, cu o oarecare repeziciune, demonstrand bolnavului competenţa profesională a medicului. Ştersăturile, corecturile, petele de cerneală, constituie greşeli din punct de vedere psihologic. Un obicei bun este acela de a reciti reţeta inainte de a o semna, deoarece se pot strecura greşeli, mai ales dacă atenţia medicului a fost distrasă de persoanele din cabinet. Reprezintă o greşeală majoră obiceiul de a compune reţete din timp care să poată fi aplicate in diferite situaţii clinice. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia medicului, care nu pot fi delegate personalului medical auxiliar. Nu este admisă incredinţarea unui cadru mediu a unei reţete parafate in alb ce urmează să fie completată după nevoile acestuia. Nu este recomandabilă practica de a dicta reţeta unui cadru mediu, doearece pot interveni erori, iar bolnavul interpretează aceasta ca o lipsă de atenţie a medicului pentru persoana şi boala sa.

Conţinutul reţetei

Reţeta are clasic 7 părţi, din care 6 revin medicului, iar una este completată de farmacist.

1. SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:

             unitatea sanitară care eliberează prescripţia medicală

             bolnav – nume, prenume, varsta, adresa.

             regimul (compensat, gratuit, etc).

             numărul din registrul de consultaţii sau al foii de observaţie

             diagnosticul (in concordanţă cu conţinutul prescripţiei).

2. INVOCATIO – se reprezintă prin Rp/ o prescurtare de la “Recipe” adică “ia” (forma imperativă a verbului a lua), se adresează farmacistului şi conferă caracter oficial reţetei.

3. PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea poate cuprinde :

             preparate magistrale

             preparate oficinale

             medicamente tipizate

            a) In cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi cantităţile.

Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, in ordinea:

- substanţa activă principală

- substanţa (substanţele) adjuvantă

- substanţele cu rol corectiv

- substanţele stabilizatoare

- excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide)

Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee in limba latină,

in cazul genitiv partitiv.

cazul Nominativ cazul Genitiv

-a – ae.

Ex. aqua – aquae.

- us - i

- um - i

- er - i

Ex. sirupus – sirupi; acidum – acidi.

- as - is

- ix - is

- ex - is

- o - is

Ex. simplex – simplicis; sulphas – sulphatis.

Cantităţile – se trec in dreptul fiecărui ingredient in cifre arabe. Se exprimă in grame

şi se scriu in sistem zecimal.

Ex. 1,0 g, 10,0 g, 100,0 g, 0,10 g, 0,01 g, 0,001 g, etc.

            Cand trebuie scrise cantităţile şi in litere (in cazul stupefiantelor şi toxicelor) termenul pentru grame este in limba latină gramma (grma) la singular, iar la plural grammata (grta). Cand cantităţile se exprimă in număr de picături (pentru lichide) se folosesc cifre romane, in cazul acuzativ. La singular guttam (gtt), iar la plural guttas (gtt).

            b) preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee, in cazul genitiv partitiv, iar in dreptul substanţei cantitatea

            c) medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală in 2 moduri:

- prin folosirea denumirii comerciale, atunci cand medicul doreşte ca bolnavul să primească produsul unei anumite firme.

- prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci cand acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o preferinţă pentru un anume preparat comercial. In această situaţie urmează ca farmacistul să elibereze preparatul pe care il are in stoc in acel moment sau care convine cel mai mult pacientului ca prezentare şi preţ de cost. Dacă medicamentul este condiţionat in doze diferite la inscripţie, pe acelaşi rand cu denumirea medicametului, se va indica şi cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică recomandată. Dacă preparatul farmaceutic conţine un amestec de substanţe active cu un anumit nume comercial, atunci este obligatoriu ca in reţetă să figureze cu acest nume.

Menţiuni speciale privind cantităţile:

aa - prescurtarea de la “ana partes aequales” (in părţi egale) – se foloseşte atunci cand 2 sau mai multe substanţe se prescriu in aceeaşi cantitate. Această prescurtare se trece in dreptul ultimei substanţe prescrise, urmand cantitatea respectivă.

q.s. – prescurtarea de la “quantum satis” (atat cat trebuie). Se referă la cantitatea de excipient care este stabilită de farmacist.

ad - pană la (pentru completarea cantităţii de excipient pană la cantitatea finală).

Sic volo – aşa vreau. Se foloseşte pentru depăşirea dozelor terapeutice.

Cantitatea se va scrie in cifre şi in litere.

4. SUBSCRIPTIO – cuprinde forma farmaceutică, numărul de doze şi ambalajul.

a) forma farmaceutică se exprimă printr-un text convenţional prescurtat “M.f.” de la expresia in limba latină “Misce fiat” – “amestecă să fie”, după care urmează precizarea acestei forme (pulbere, pilule, supozitoare, etc).

b) Numărul dozelor se exprimă prin 2 metode:

-- metoda dispensatoare, cand se scrie Dentur tales doses Nr. (cifre romane) - in traducere “dă asemenea doze Nr….”, prescurtat D.tal.dos.Nr…. şi

-- metoda de divizare (sau divizatoare), cand se scrie Dividetur in doses aequales Nr. - in traducere “imparte in doze egale Nr…”, prescurtat Div.in dos.aeq.Nr….

Pentru substanţe toxice şi stupefiante numărul de doze se scrie in cifre şi litere.

c) Ambalajul – ex. sacculum (pungă de hartie), capsulas amylaceas (caşete de amidon), chartam cerata (cutie pergamentată), scatula (cutie), tubulus (tub), vitrum guttatorium (sticlă picurătoare), etc.

5.INSTRUCTIO (SIGNATURA) – se adresează bolnavului, prin intermediul farmacistului şi cuprinde indicaţia privind modul de administrare :

- calea (intern, extern, in sacul conjunctival, i.m, s.c., i.v., etc);

- ritmul administrării (de 3 ori pe zi, de 2 ori pe zi, etc);

- cantitatea luată odată;

- timpul raportat la mesele principale (inainte de mese cu 30’, intre mese)

- durata administrării

- indicaţii speciale ( de ex. A se agita inaite de administrare)

Se exprimă prin D.S. prescurtare de la Dentur signetur (“dă şi notează”), după care urmează elementele menţionate mai sus. Instrucţia se scrie citeţ, detaliat, fără prescurtări.

Farmacistul copiază instrucţia pe eticheta medicamentului şi-i explică bolnavului modul de administrare. Aceste indicaţii trebuie scrise pe etichetă in limba pe care bolnavul o cunoaşte cel mai bine. Este interzis a se folosi formule ca “după aviz”, “după sfat”, etc.

Se mai poate folosi la această rubrică expresia “Suo nomine” adică “in numele său” sau “cu numele său” (al medicului), cand medicamentul urmează să fie administrat bolnavului personal de către medic.

6.DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI

Alte precizări care se pot face la sfarşitul reţetei :

STATIM – imediat (farmacistul intrerupe orice activitate in farmacie şi trece la onorarea reţetei respective).

CITO – repede (prescripţia trebuie onorată in termen de 24 de ore).

REPETETUR – cand prescripţia se poate repeta.

NEREPETETUR – cand prescripţia nu se mai poate repeta.

7.ADNOTATIO – este formularul tipărit pe reversul formularului de prescripţie medicală. Este completat de farmacist, cu informaţii legate de costuri, date de identificare a pacientului (serie act de identiatte, cod numeric personal), informaţii privind farmacia care eliberează reţeta, inlocuirea unui ingredient cu altul similar, etc.

Reţetele scrise confuz, indescifrabile cu ştersături şi corecturi pot atrage după sine neexecutarea lor. Prescripţiile necorespunzătoare nu se execută decat după completarea de către medic a tuturor datelor şi menţiunilor legale. Toate cazurile de reţete greşit formulate se predau conducerii unităţii sanitare pentru luarea măsurilor corespunzătoare, răspunderea revenind medicului care a formulat prescrierea. Medicul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa bolnavului termenul de valabilitate a reţetei.

NUMERALELE ÎN LIMBA LATINĂ

1/2 semis

1 unus, una

2 duo

3 tres

4 quattuor

5 quinque V

6 sex

7 septem

8 octo

9 novem IX

10 decem X

15 quindecim XV

20 viginti

30 triginta

40 quadraginta XL

50 qiunquaginta L

60 sexaginta LX

70 septuaginta

80 octoginta

90 nonaginta XC

100 centum C

150 centum et quinquaginta

200 ducenta

300 trecenta

400 quadringenta

500 quingenta D

900 nonagenta CM

1000 mille M

Exemple de prescripţii:

a) prescrierea preparatelor magistrale

Vom prescrie o pulbere divizată pentru uz intern care are următoarele ingrediente, care

au dozele unitare menţionate mai jos:

Codeini phosphas DU – 20 mg

Coffeinum DU – 50 mg

Phenacetinum şi Aminophenasonum, ambele in DU – 250 mg

Rp/ Codeini phosphatis 0,02 g

Coffeini 0,05 g

Phenacetini

Aminophenasoni aa 0,25 g

Amyli tritici ad 1,0 g

M.f. pulvis

D.tal.dos.Nr.XX in caps.amylac.

S. int. 3X1 caps. pe zi, după mese.

b) prescrierea preparatelor tipizate

- după invocatio, pe primul rand la prescriptio se trece denumirea comercială (din Nomenclatorul de Medicamente sau din Agenda Medicală), urmează forma farmaceutică, concentraţia sau cantitatea per formă. Pe randul al doilea numărul de forme sau numărul ambalajelor (in cifre romane). Pe randul al treilea urmează instrucţia.

De exemplu, pentru a prescrie Diazepam, comprimate de 0,002 g :

Rp/ Diazepam, compr.0,002 g

Scat.orig.Nr.I

D.S. int., 1 compr. pe zi

In cazul antibioticelor nu se recomandă prescrierea in ambalajul original, ci se scrie exact numărul de forme (fiole, capsule, flacoane, etc), in funcţie de durata tratamentului.

De exemplu, in cazul tetraciclinei:

Rp/ Tetraciclină, caps. 0,25 g

Nr. XXIV

D.S. int. 4X2 caps. pe zi, cu . oră inainte de mese

c) prescrierea preparatelor oficinale – pe primul rand se trece denumirea oficinală, in limba

latină din Farmacopeea Romană, cantitatea, iar pe randul al doilea instrucţia sau signatura.

De exemplu, pentru prescrierea tincturii de Valeriana:

Rp/ Tincturae Valerianae 25,0 g

D.S. int. 3X20 pic. pe zi

In unităţile spitaliceşti medicamentele şi materialele sanitare se pot prescrie astfel :

- pe condici pentru prescrierea medicamentelor zilnic

- pe condici de aparat (materiale sanitare – vată, feşi, seringi)

- pe condici pentru dulapul de urgenţă

- pe condici pentru stupefiante

EXEMPLE DE RECEPTURĂ MAGISTRALĂ

1.       Solutie cu efect antiseptic, antimicotic si keratolitic

-          Fie o cantitate totala de 100.0g

-          Pentru badijonarea tegumentelor

-          Care sa contina Acidumsalicylicum in concentratie de 3%

Rp/         Acidii salicylici 3.0 g

                Alcoholi dilute ad 100.0 g

                M.f. sol

                D.S. ext. pt. badijonare

      2. Solutie cu efectantimicotic, antiseptic, antipruriginos

- fie o cantitate totala de 150.0g

- care sa contina Acidum salicylicum 3% si Resorcinolum 2%

Rp/         Acidii salicylici 4.50g

                Resorcinoli 3.0g

                Alcoholi dilute ad 150.0g

                M.f. sol.

                D.S. ext. pe tegumente

3. Solutie antiseptic si dezinfectanta pentru plagi supurate

- fie o cantitate totala de 500.0 g

- care sa contina Rivanol 1⁰/₀₀

Rp/         Rivanoli 0.5 g

                Aquae destillatae ad 500.0 g

                M.f. sol.

                D.S. ext. pe plagi

4. Unguent cu efect antiseptic si epitelizant pe escare (Unguent Mikulitz)

- fie o cantitate totala de 100.0g

- carecontine: Argenti nitras 1% si Balsamum Peruvianum 10%

Rp/         Argenti nitratis 1.0 g

                Balsami Peruviani 10.0 g

                Unguenti simplicis ad 100.0 g

                M.f. ung.

                D.S. ext. pe escare

5. Solutie pentru badijonarea mucoasei bucale in candidoza (glicerina boraxata)

- fie o cantitate totala de 100.0g

- care contine: Natrii tetraboras 10%

Rp/         Natrii tetraboratis 10.0 g

                Gliceroli ad 100.0 g

                M.f. sol.

                D.S. ext. pt. badijonare

6. Suspensie pentru candidoza bucala

- fie o cantitate totala de 30.0 g

- care sa contina Natrii tetraboras 10%, Nistatini 100 000UI/g glicerol

Rp/         Natrii tetraboratis 3.0 g

                Gliceroli ad 30.0 g

                Nistatini 3 mil UI

                M.f. susp.

                D.S. ext. pt. badijonare

7. Unguent oftalmic cu efect antiseptic pentrutratamentulorjeletului

- fie o cantitate totala de 10.0 g

- care sa contina oxid galben de mercur (Hydrargyrum oxydum flavum) 2%

Rp/         Hydrargyri oxydi flavi 0.2 g

                Unguenti simplicis ad 10.0 g

                M.f. ung.oftalmic

                D.S. ext. pe pleoapa

8. Colir cu efect antiseptic

- fie o cantitate totala de 10.0 g

- care sa contina Argenti nitras 1%

Rp/         Argenti nitratis 0.1 g

                Solv. Pro oculoguttate ad 10.0 g

                M.f. oculoguttae

                D.S. ext. in sacul conjunctival 3x1 pic/zi

9. Supozitoare cu efect anestezic si astringent

- care sa contina anestezina 300 mg,  zinci oxydum 500 mg, Bismuthi subgallas 500 mg

Rp/         Anesthezini 0.3 g

                Zinci oxydi

                Bismuthi subgallatis 0.5 g

                Butyri cacao q.s.

                M.f. sup.

                D.tal.dos.Nr.X in chartam cerata

                S. intrarectal 3x1 supp/zi